Care este locul nostru, intre „ce este” si „ce ar trebui sa fie”?

Haideti sa vorbim despre doua dimensiuni care, de obicei, fac obiectul unui conflict in sine – ce este si ce ar trebui sa fie. Problema aceasta este cu adevarat pusa intr-un context aparte cum este cel al grupului. Lucrez in mod frecvent cu grupuri, o constanta a acestor grupuri care se vede cu usurinta este incercarea de a trasa un „ideal de cum trebuie sa fie lucrurile”.

Ascult in cuplurile care vin in psihoterapie acelasi text – „la noi ar trebui sa fie altfel decat este”. Ca exista o stare generala de mai bine. Individual fiecare are un „trebuie” in minte, care se refera la un ideal in care totul ar functiona perfect. Mai auzim acest „trebuie ideal” in raport cu politica, finantele, invatamantul.

Plecand de la aceasta situatie, care exista in mod real, nu vom putea sa picam in aceiasi optica, desi tendinta este totusi mare – ar trebui sa fixam un ideal in care acest „trebuie – ideal” sa il proclamam sau sa il distrugem ori o alta varianta.

Cand vorbim despre grupuri, vorbim despre o iluzie grupala care este totusi diferita de acest „trebuie – ideal”, ceea ce se constituie mai mult intr-un alt punct de vedere. „Trebuie – ideal” este mai curand un punct de vedere topic, in care locul pe care il ocupa este la nivel de cenzura a grupului. Cenzura lui „trebuie – ideal” este manifesta si interdictiva in institutii. Acolo vedem ca „trebuie – ideal” devine un mecanism distructiv, atunci cand grupul pare sa fie in posesia unui spatiu imaginar in care orice manifestare proprie este receptata ca un atac.
Vanzatorii din departamentul de vanzari trebuie sa fie persoane foarte pregatite, sociabile, care sa adere la valorile institutiei. Raspunsul lor la acest „trebuie – ideal” devine unul similar – conducerea este cea care trebuie sa aiba grija de noi, sa faca astfel incat sa avem masini, telefoane etc. Atunci cand vanzarile scad acest „trebuie – ideal” ajunge sa fie mecanism de evitare prin care ceea ce este rau este aruncat intr-o curte vecina – de conducere la vanzatori si invers. Acest joc nu pare sa duca altundeva decat in cronicizarea crizei. Interventia psihologica are rolul de a recrea fantasmarea, de a permite fiecaruia sa se manifeste intr-un mod creativ si impreuna cu ceilalti.

Citeste si:  De ce ne vine sa "rontaim ceva" cand suntem stresati?

Este un punct de vedere dificil in care incercarea de a scapa de partea proprie de responsabilitate este aruncata integral asupra unui alt grup, persoane sau echipe. „Trebuie – ideal” este un concept care ar trebui sa fie in atentia oricarei conduceri, indiferent daca vorbim despre un spital, o firma de comert sau o familie. Unde se pune problema organizarii a ceva care este construit pe legaturi, imaginea lui „trebuie – ideal” este mereu pusa ca un pericol pe care il reprezinta si care este necesar pentru ca nu se poate functiona in afara lui.

Citeste si:  Medici, pacienti, tobe si pofta de viata, cu prilejul Zilei Mondiale a Astmului

Dar care este realul pericol? Ca este impersonal. Fiind impersonal nu apartine nimanui, neapartinand nimanui situeaza orice problema, situatie, conflict intr-un plan teoretic, care pare gestionat de forte fantastice, insa inexistente. Am putea sa facem similitudinea cu o casa bantuita in care exista o fantoma ce creeaza teama, insa nimeni nu se intalneste cu ea, dar care stabileste regulile in acea casa. Cand cineva isi asuma regulile si principiile atunci situatia se umanizeaza, devine posibila ca fapt de evidentiat si nu este una abstracta pe care lumea nu o poate suporta.

Citeste si:  Incontinenta urinara la femei poate fi combatuta prin exercitii fizice

Solutia in absenta unui context de analiza individuala, de cuplu, familie sau institutionala este una la indemana – ne putem intreba care este acel „trebuie – ideal”, de unde vine el si cum este stabilit. Se poate constata, cu usurinta, ca nimic din toate acestea nu va functiona, ca el nu are decat o baza abstracta care este mai la indemana pentru toata lumea. Cand devine uman, cand oamenii sunt cei care stabilesc un model sau un mod de functionare, atunci si el devine la indemana si permite cooperarea participantilor.

Preponderent mi-a atras atentia acest „trebuie – ideal” la grupuri, dar el se gaseste peste tot, in discutiile intre oameni, atunci cand oamenii sunt la un loc in aceiasi sarcina. Fiecare se asteapta la ceva care se poate petrece sau nu. Depinde de fiecare. In Romania… „lucrurile ar trebui sa arate altfel?”. Poate vom mai reveni asupra subiectului.

Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.

Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.