Actiunea de a hartui („to bully”, cum o numesc americanii) implica un act intentional, caracterizat de intamplari repetate si este indreptata, de catre hartuitor, asupra persoanelor considerate, de catre acesta, mai putin puternice (fizic sau psihic). Astfel, copilul care ii hartuieste pe ceilalti o face din dorinta de a le face rau, deloc accidental si in repetate randuri, avand un avantaj dat de statura, de varsta sau de atitudinea fata de agresivitate.
Hartuirea, inteleasa ca si corespondent al comportamentului „bully”, poate fi de ordin fizic, verbal si social. Se poate manifesta prin lovire, umilire si intimidare verbala, ironie, raspandirea de zvonuri, excluderea din grup etc.
Copiii care hartuiesc intrunesc, in cele mai multe cazuri, caracteristici precum, personalitati impulsive, incapacitatea de a manifesta empatie, dificultati in a se conforma regulilor si o predilectie spre violenta. Factorii de risc ce pot determina un copil sa fie „bully” provin din medii diferite ale vietii cotidiene: familia, individualitatea, grupul de prieteni, scoala si comunitatea.
Factorii de risc familiali pot include lipsa de afectiune si implicare din partea parintilor, granite difuze in cadrul familiei (totul este permis in comportamentul copiilor), o disciplina dura, conflicte intre frati, o modelare comportamentala parentala bazata pe hartuire.
In grupul de prieteni sunt considerati factori de risc atat un copil care hartuieste, cat si o cognitie, impartasita de grup, ce pozitiveaza hartuirea. Dorinta de apartenenta la un grup si de a deveni liderul acestuia sau abilitatea scazuta de a face fata presiunii sociale se pot constitui in factori individuali determinanti.
Hartuirea, ca si comportament, apare mai frecvent in scolile in care nu exista reguli care sa-l sanctioneze si unde supravegherea elevilor este deficitara. De asemenea, proliferarea si promovarea, in media, a acestui gen de comportament reprezinta un risc crescut.
Pentru tinerii adolescenti, hartuirea reprezinta o modalitate folosita frecvent pentru a se evidentia, pentru a securiza prietenia de grup (in cazul unui grup care pozitiveaza comportamentele violente), pentru a isi exercita puterea si dorinta de deveni lider sau pentru a alunga plictiseala.
Daca observati la copilul dvs. acte de hartuire sau daca acestea va sunt aduse la cunostinta de catre un alt parinte sau profesor, primordial este sa initiati un dialog calm si suportiv cu copilul, prin care sa ii explicati de ce acest comportament trebuie schimbat, efectele sale negative asupra celorlalti si sa conturati un plan comun de a contracara, pe viitor, aceste manifestari.
Va recomand:
sa discutati cu copilul dumneavoastra despre urmarile pe care le are comportamentul sau asupra „victimelor” sale!
sa dezvoltati impreuna cu copilul si cadrele didactice modalitati non-agresive care sa il ajute sa isi exercite puterea si dorinta de a fi lider!
sa nu validati sub nicio forma comportamentul agresiv al copilului, nici in interactiunile cu el, nici in interactiunile cu ceilalti, afirmand, spre exemplu, „mai bine asa decat sa fie vreun fraier” ori „lasa, ca asa invata sa-si faca loc in viata”!
sa stopati orice act de agresiune pe care il observati la copil si sa-i prezentati alte modalitati de a se manifesta!
sa stabiliti in cadrul familial reguli clare privind comportamentul agresiv al copilului. Laudati-l cand le respecta si pedepsiti-l, intr-un mod non-ostil si non-violent, atunci cand le incalca!
sa observati-va comportamentul in cadrul familial pentru a depista daca acesta poate fi cauza conduitei copilului dvs.!
sa cooptati copilul in activitati pro-sociale (cluburi, sporturi, activitati umanitare)!
sa discutati cu copilul despre posibilitatea de a urma o psihoterapie, specialistul putand sa-l ajute sa renunte la comportamentele negative si sa dezvolte tehnici de comunicare asertive, ce-l pot ajuta sa-si atinga obiectivele sociale fara a fi nevoie sa recurga la violenta!
sa construiti permanent o relatie bazata pe afectiune, comunicare si suport!
Articol realizat de Psih. Ana-Maria Nataletu
Terapeut sistemic Cuplu – Familie – Copil
INTREABA SPECIALISTUL! Aveti intrebari legate dezvoltarea emotionala si psihica armonioasa a copilului?
Aflati raspunsul de la un specialist in terapia cuplului, familiei si copilului!
Trimiteti intrebarile dvs. la office@medicpentrutine.ro!