fbpx

Ce se intampla atunci cand ne sabotam singuri?

Atunci cand reusesti sa te sabotezi singur. In viata de zi cu zi Camelia este pusa sa rezolve singura multe situatii. Daca ne uitam in viata ei vedem ca are un serviciu, se intalneste cu diferite persoane, nu are o legatura stabila cu cineva. Nu este multumita de ceea se intampla in viata sa. Aceasta nu inseamna ca lipsesc legaturile, ca nu are reusite profesionale sau pe plan profesional, dar ceea ce se intampla pe diferite planuri nu este ceva stabil.

Este o persoana inteligenta, are o foarte buna capacitate de a constata tot felul de lucruri. Camelia simte tot felul de lucruri, realizeaza ca este vorba despre istoria sa, despre copilarie, despre o anumita incapacitate. Cu toate acestea exista un sentiment de incapacitate, o autosabotare. Ea isi da seama ca poate mai mult, ca poate sa aiba o familie si un mai bun succes profesional.

Acesta este portretul unei persoane care este pacientul de psihoterapie sau de psihanaliza. Capacitatea sa de a rezolva este mare, iar energia pe care o consuma in diferite planuri este de asemenea masura. Ceea ce face obiectul nostru este insa autosabotarea. Acest lucru face ca ea sa devina pacient. Si un pacient care, spre deosebire de altii, nu este prins de un simptom. Nu are atacuri de panica, nu are depresii puternice, nu este prinsa de un subiect anume. Camelia nu se adreseaza terapeutului pentru un ceva anume, nu are o cerere explicita, ci este intr-o situatie dificila pe care incearca sa o depaseasca prin diferite amenajari.

Citeste si:  Incearca sa tii cont de cateva metode de prevenire a efectelor imbatranirii

Ceea ce exista este mai curand o intuitie – a faptului ca ceva nu este in ordine. Acest ceva care deranjeaza, care nu poate sa fie numit este o stare generala de rau care nu poate sa fie numit. Este mai curand o stare pre-constienta. Aceasta stare se refera la propria persoana in ansamblul ei. Camelia vorbeste la prima intalnire despre ea in diferite perspective fara sa se centreze pe ceva anume. Vorbeste despre persoanele din viata sa, despre ceea ce i se intampla, despre faptul ca are mici necazuri. Imaginea generala pe care o transmite este una de suferinta, dar nicio suferinta precisa.

Cum putem sa colaboram? Putem fixa impreuna un context in care sa avem ca obiectiv impreuna starea sa, putem sa vorbim despre diferite lucruri, dar ceea ce ne intereseaza este modul sau psihic de functionare. Nu partea constienta, inteligenta sau rationala pe care o stie, ci ceea ce nu stie si anume inconstientul sau. Pentru asta este necesar sa lasam ceea ce este inconstient sa se manifeste, ca ea sa fie asa cum este. Pentru aceasta este necesar sa facem o invitatie acestei parti inconstiente sa fie libere. Am avea nevoie de un context in care sa fim mai aproape de inconstient. Dar nu o situatie in care sa fie numai inconstientul, ci unul in care toate partile psihice, inclusiv cele inconstiente sa se manifeste. Pentru asta, forma cea mai apropiata o reprezinta asociatiile libere, sa permitem impreuna ca ea sa poate exprima ceea ce este in ea intr-un mod liber. Nu este o parte simpla. Tendinta spre introducerea unei cenzuri este puternica, ea este mereu prezenta in viata fiecaruia si sunt diferite moduri de opozitie fata de continuturile proprii.

Citeste si:  Gripa "viruseaza" sistemul de sanatate

Avem la indemana aceste modalitati de interventie – asociatiile libere. O alta cale spre inconstient il constituie visele pe care o persoana le are. Visele vorbesc despre propria persoana intr-un limbaj propriu. Ele impreuna cu asociatiile libere pot sa vorbeasca despre ansamblul psihic al unei persoane, despre dinamica sa interna si despre modul in care se organizeaza. De asemenea, comportamentul in relatia cu terapeutul este o alta forma de manifestare a inconstientului deoarece acest comportament este o reamintire a unor moduri de relationare care au fost uitate aparent, dar reamintite in modul de relatie.

Toate acestea constituie moduri de interventie care au ca scop realizarea unei vindecari, a unei schimbari in relatia terapeutica pentru a putea astfel sa se revina asupra aspectelor psihice dificile, asupra functionarii psihice. Consecinta acestui demers este si disparitia nevoii de autosabotare.

Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.

Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.

Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.