Ce sunt de fapt crizele si cum le depasim?

Aceasta este o intrebare raspandita in momentele de criza. De unde vine ea? Din faptul ca deseori am sustinut ca psihoterapia nu reprezinta o rezolvare de moment a situatiei si „ameliorarea” unui simptom, ci este o interventie care urmareste viata unei persoane, suferinta acesteia, realitatea protagonistului si cadrul de viata, consecinta a intalnirii intre dorinta si ceea ce este posibil.

Criza este un sprijin, un strigat pe care functionarea psihica individuala, de cuplu, de familie, intr-un grup sau o institutie o formuleaza la un moment dat. In acel moment criza pare a te pune intr-o situatie limita, urgenta, imposibila in care cadrul obisnuit de viata al pacientului pare sa se prabuseasc, iar suferinta pare a se situa la grad maxim.

Ca este vorba de depresie, de un atac de panica, de o cearta paroxismatica intr-un cuplu, de un copil care pare a abandona scoala, de un grup pe punctul de a se dezmembra, de o institutie in care conflictul de munca a ajuns la maxim, toate aceste exemple sunt strigate care spun ca asa cum era nu se mai poate. Altfel spus ca satisfacerea exigentelor membrilor a devenit imposibila si ca Eul este pus in situatia de a face o modificare in scopul gasirii altor modalitati de realizare pulsionala decat cele existente pana atunci.

Citeste si:  Este caramelul cancerigen?

Acest strigat se face printr-o functie forica (Rene Kaes). Este o legatura intre un interior si un exterior pe care functia forica o joaca. Daca inabusim aceasta functie forica riscam sa nu mai auzim ceea ce se intampla negativ intr-o persoana sau intr-un ansamblu de persoane (cuplu, familie, grup, institutie). Dar existenta impreuna cu port-simptom-ul, adica existenta impreuna cu starea de suferinta pare imposibila. Pe de alta parte tratarea functie forice care este doar una de transmitere a suferintei nu conduce la o rezolvare a situatiei. In aceasta ultima varianta ar fi ca si cum o persoana bolnava de cancer, nestiind acest lucru traieste linistita, desi se simte rau. Criza anunta realitatea.

In psihoterapie, psihologul poate sa insoteasca pacientul pe perioada crizei. In acelasi timp are datoria sa nu confirme caracterul de urgenta care este o iluzie. Faptul ca cineva se grabeste nu inseamna ca el are nevoie „acum”, ci in „aceasta perioada”. Criza oricum trece pana la urmatoarea. O intalnire cu criza in plina desfasurare nu conduce la rezolvare, ci pune intr-o situatie de neputinta atat terapeutul, cat si pacientul / pacientii.

Citeste si:  Reguli simple pentru un abdomen plat

As putea spune ca nu criza trebuie sa treaca, ci intensitatea ei. O situatie de criza este o amplificare a ceea ce exista deja. Gelozia unui cuplu exista in mod obisnuit, dar in criza apare ca fiind de o amploare necunoscuta. Ea exprima deja o suferinta a cuplului insa aceasta situatie poate conduce pe cineva sa sune un terapeut in plina enervare generata de starea iritanta pe care o are, solicitand o intalnire acum. Ea este din start inutila. Nu ar fi decat o utilizare a terapeutului pentru a face parte din scena cuplului ca obiect si nu o utilizare prin functiile sale. Introducerea unui interval de timp are rolul de a vedea daca intr-adevar persoanele vizate sunt pregatite pentru acest demers sau este doar un act impulsiv.

Citeste si:  Varsta de la care copiii pot munci

Cand esti in criza, capacitatea de observare scade drastic. Nu poti vedea ceea ce in mod obisnuit vezi. Singurul lucru pe care il vezi este propria durere si ceea ce o determina. Mintea pare exclusiv ocupata cu aceasta parte a ta. Cand se mai elibereaza ea reuseste sa se situeze pe o pozitie de observare, ascultare, intelegere. Oamenii in criza au acelasi comportament cu cei care au o durere ascutita fizica prin care sunt impiedicati sa functioneze social. Durerea ii impiedica sa isi faca treaba, sa se ocupe de ceea ce este la indemana. Mintea pare sa alerge constant spre durere si ganduri stereotipe asociate. Criza ramane o problema, dar este necesar sa acceptam partial durerea pentru a o putea rezolva si pentru a evita amanarea ei pana la urmatoarea.

Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.

Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.