Cine sunt eu: cum ne construim identitatea?

Este psihoterapia o modalitate de recunoastere a propriei identitati? Cine este ceea ce desemnezi prin Eu si de ce aceasta problema este importanta? Atunci cand exista suferinta, nemultumire, insatisfacere, un sentiment de inadaptare sau un simptom apare o intrebare – ce se intampla si cum poti sa schimbi situatia?

Aceasta intrebare presupune o impartire in propria persoana: ceva ce vrea sa schimbe o alta parte a propriei persoane. Aceasta este deja o impartire prin care ne punem o problema topica – exista doar o singura situatie de schimbare posibila si anume posibilitatea de analiza a ceea ce se intampla in persoana.

Daca luam un simptom la indemana si foarte raspandit – atacul de panica, el este receptat ca ceva ce se intampla in pacient, dar care „nu este pacientul” si ca urmare vrea sa scape de el. Atacul de panica vrea sa fie partea de schimbat am putea spune impreuna cu pacientul la prima sedinta. Dar cine schimba, cine e partea diferita de atacul de panica prin care schimbarea e posibila? Daca pacientul este o persoana unitara, atunci atacul de panica apare ca fiind strain, situat in corp, necunoscut. Prin urmare avem nevoie de o descriere dinamica pentru a lucra si a face schimbarea.

Citeste si:  Vacanta de vara

Putem considera ca o parte importanta din atacul de panica apare ca fiind necunoscuta, de neatins, de neinteles. Este necesar sa putem sa ne intoarcem asupra simptomului. Dar simptomul are partea aceasta necunoscuta. De aici multe dubii ale pacientului – poate psihoterapia sa ma ajute, in contextul in care nu intelege cum, prin cuvant, poate sa nu mai aiba palpitatii. Si atunci putem spune cam asa: „nu ne propunem, in mod direct, prin cuvant sa influentam modul de functionare al organismului”. Dar cuvantul si organismul se intalnesc intr-un punct – in topica psihicului, in functionarea Eului in relatie cu inconstientul si a inconstientului cu corpul.

Putem vorbi despre Eu si Inconstient ca doua parti care definesc unitatea si identitatea unei persoane. Dar unitatea nu este doar Eul sau doar Inconstientul, ci modul in care se raporteaza unul la celalalt. Corpul respecta aceasta functionare.

Citeste si:  Calculatorul: un simplu instrument sau ceva mai mult?

Dificultatea majora cand vorbim despre identitate este data de faptul ca ne asteptam ca ea sa fie unica, atemporala, valabila inca inainte de nastere, ca o fatalitate data. Faptul ca vorbim despre astrologie, vieti trecute sau cauze intelectuale pentru care o persoana este intr-un anumit fel, ne conduce sa vorbim despre un destin static, aprioric, imposibil de modificat.

Cand vorbim despre identitate, putem vorbi despre trei lucruri care sunt date si care sunt prinse in CNP – sex, varsta, nume unic. Sexul este dat deja, esti barbat sau femeie. Varsta se modifica dar este un reper permanent si care se poate modifica intr-un mod previzibil. Numele este apartenenta la o familie. Femeile, in mod traditional, isi schimba numele la casatorie intrand intr-o alta familie. Pe aceasta baza de sex, varsta si familie se construieste identitatea proprie. Aceasta identitate are doua parti: in relatie cu ceea ce vine din Inconstient, o parte pulsionala si o parte de realitate, venita din afara fiintei.

Citeste si:  Britanicii sustin ca obezitatea poate fi tratata cu guma de mestecat

Locul de munca poate sa fie o parte din aceasta identitate – este expresia modului in care o persoana isi utilizeaza resursele inconstiente, utilizand propria energie intr-un scop personal si social – locul de munca aduce beneficii atat personale cat si pentru ceilalti. Iar pe de alta parte este o expresie a locului ocupat de o persoana in relatie cu ceilalti. Absenta locului de munca sau a unui loc de munca nemultumitor devine expresia unei probleme de identitate. Era o perioada in care breasla era foarte importanta deoarece conferea o identitate recunoscuta de un grup important si de impact. Astazi, recunoasterile si apararea identitatii sunt mai mult expresia firmelor multinationale care incearca sa ofere o identitate. Absenta locului de munca poate sa echivaleze de multe ori cu o stare de dependenta dar despre aceste lucruri poate vorbim altadata.

Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.

Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.