Sa ne imaginam un dependent de jocuri. El este intr-o relatie absoluta, fuzionala cu starea data de joc. Gandirea lui este absorbita de starea emotionala. In momentul in care nu mai este in aceasta relatie, se intalneste cu rudele lui, cu familia, cu cei apropiati. Le cere bani sau le cere atentia. Promite ca nu mai intra in viata lui intr-un cazinou, casa de pariuri sau alte locuri similare. Sotia, tatal sau prietenul il crede. In acel moment si el se lasa absorbit, sedus de starea in care gandirea intra in colaps.
Este imposibil sa te opui atacului seductator al jucatorului. El a fost sedus la randul lui de acest vrajitor care este jocul si poate seduce si el la fel. Pentru a putea sa rezisti ai nevoie de un punct de vedere exterior. Este necesar sa intelegi boala si cum poti sa faci. Pe masura ce intelegi ceea ce se intampla poti si sa ajuti pe cel care este in cauza. Dar acesta este un proces de durata care are nevoie de timp.
Consilierea apartinatorilor se desfasoara pe trei nivele – individual, familial si grupal.
Individualul urmareste specificul persoanei si a relatiei. Familialul urmareste legatura depresiva care este caracteristica acestei patologii. Grupalul este o modalitate de actiune si de intelegere, de creare a unor strategii care sa fie verificate si a unei intelegeri a proceselor precum si un schimb de afecte, ganduri cu altii similari.
Sa nutresti speranta ca pacientul va sustine singur o terapie este un vis care in putine cazuri si-a aratat consistenta. Efectiv nu poate singur sa poata sustina un cadru in care sa fie pacient. Are nevoie de o sustinere imediata a celor apropiati. Pentru asta, acestia ar trebui sa aiba un motiv pentru care sa nu-l abandoneze. Acest abandon pare sa fie prima reactie. Iar aceasta reactie este cea care intretine, la nivel profund, boala.
Cand poate sa sustina singur terapia, atunci el este aproape vindecat si poate sa fie considerat ca un pacient ca oricare altul. Pana atunci ramane un pacient care are nevoie de o interventie prin apartinatori. Altfel, se pierde.
Consilierea apartinatorilor ramane modalitatea cea mai la indemana pentru cei in cauza. Sistemul de consiliere ramane deschis si celor din provincie, pentru ca se desfasoara periodic in week-end. Acest sistem este inceputul interventiei si urmareste teserea unei plase in jurul bolii si a bolnavului care sa declanseze vindecarea. Pentru aceasta este necesar un lucru – ca cei din jurul lui sa isi poate pastra judecata. Cand te intalnesti cu aceasta situatie, judecata este aproape afectata. Ai convingerea ca poti sa gandesti, dar in fapt ceea ce gandesti este iluzia creata de jucator.
Se poate vorbi mult despre aceasta situatie, dar cred ca cei in cauza pot sa gaseasca in aceste randuri cateva repere importante. Si poate lucrul cel mai important este cel in care o persoana poate gandi in timpul jocului sau aceasta gandire intra in colaps si reactioneaza implicit. Nu poate sa se controleze, nu poate sa gestioneze situatia, nu poate sa castige si pare foarte disperat.
Multe familii renunta pentru ca zic – „nu vrea sa vina la terapie”, spune ca nu mai face, ca s-a lasat sau ca nu vrea. Aceasta este varianta simpla. Varianta corecta este de a incepe o consiliere indiferent daca pacientul jucator vrea sau nu. Imaginati-va o situatie simpla – dupa o experienta de joc, vine la prietenul sau si spune: „imprumuta-mi, te rog, niste bani ca am avut ghinion”. Ce faci? Rationamentul cel mai la indemana este ca „ori ii dau si intretin jocul” ori nu ii dau si in aceasta situatie il pun intr-o situatie dificila. Orice raspuns – da sau nu – pare sa duca tot acolo. Pentru a putea evada din impas este necesar un alt tip de raspuns care sa nu fie act, dar raspunsul adecvat este specific fiecarui bolnav si el trebuie gasit. Acesta este scopul consilierii apartinatorilor. Cei interesati ma pot contacta pentru detalii.
Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.
Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.