fbpx

Copilul meu se balbaie: ce este de facut?

Balbismul (sau „balbaiala”, cum este cunoscut popular) este o tulburare de vorbire caracterizata prin repetarea unor silabe, cuvinte sau fraze, prelungirea acestora sau absenta pronuntarii anumitor sunete ori silabe. Balbaiala este frecvent intalnita la copiii cu varste cuprinse intre 2 si 5 ani. La majoritatea copiilor, tulburarea dispare in jurul varstei de 5 ani, insa exista si cazuri in care aceasta tulburare continua sa se manifeste si dupa aceasta varsta.

Cauzele balbismului sunt numeroase. Debutul poate fi influentat de un soc, pe fondul lipsei de afectivitate resimtite de copil, sau de traversarea, de catre acesta, a unei perioade de stres. De asemenea, poate fi cauzata si de alte probleme de vorbire si de limbaj sau de intarzieri in dezvoltarea celui mic. Un rol foarte important il detine si factorul genetic. O mare parte dintre copiii balbaiti au in familie o ruda care sa confruntat cu aceasta problema.

Citeste si:  Femeile supraponderale, predispuse la avort

Din pacate, aceasta tulburare poate avea efecte negative asupra dezvoltarii intregii personalitati a copilului. Astfel, cel mic poate prezenta probleme de adaptare, nesiguranta, neincredere, instabilitate afectiva, urmate de tendinta de a se izola, si de dezorganizare a activitatii, in general. Insa, cu ajutorul intregii familii si, in cazuri mai severe, a unui specialist, toate aceste efecte pot fi evitate.

Va recomand:

sa nu ii impuneti copilului sa vorbeasca mereu corect si sa nu il pedepsiti atunci cand acesta nu o poate face;
sa vorbiti cat mai mult cu copilul;
sa faceti impreuna exercitii de citire cu voce tare si sa nu insistati daca acesta se simte inconfortabil sau daca balbaiala se agraveaza;
sa nu il criticati atunci cand greseste;
sa nu il intrerupeti si sa nu il obligati sa o ia de la capat daca a gresit un cuvant;
sa creati o atmosfera calma in familie, prielnica pentru depasirea acestei tulburari;
sa vorbiti rar si clar cu copilul sau in prezenta acestuia;
sa nu evitati contactul privirii, in timpul dialogului. Copilul ar putea interpreta aceasta ca un semnal ca sunteti suparat/a pe el;
sa il lasati pe copil sa vorbeasca pentru el, fara sa ii continuati ostentativ propozitiile sau cuvintele;
sa ii oferiti apreciere atunci cand reuseste sa pronunte corect cuvintele si incurajare atunci cand nu a reusit sa faca acest lucru;

Citeste si:  Cercetatorii chinezi sustin ca virusul H5N1 se poate transmite de la mama la fat

Daca, in ciuda respectarii pasilor de mai sus, copilul continua sa aiba dificultati de vorbire, care ii influenteaza negativ viata de zi cu zi, adresati-va medicului pediatru; acesta va va indruma catre un specialist in dezvoltare infantila si in dezvoltarea limbajului (logoped).

Articol realizat de Psih. Ana-Maria Nataletu
Terapeut sistemic Cuplu – Familie – Copil

Citeste si:  Program de reabilitare

INTREABA SPECIALISTUL! Aveti intrebari legate dezvoltarea emotionala si psihica armonioasa a copilului?

Aflati raspunsul de la un specialist in terapia cuplului, familiei si copilului!

Trimiteti intrebarile dvs. la office@medicpentrutine.ro!

Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.