fbpx

Cum ne aparam organismul de bacteriile super-rezistente?

Cand vorbim de „bacteriile super-rezistente” ne referim la acele bacterii care au dezvoltat, in timp, rezistenta la antibioticele disponibile, in prezent. Aceste bacterii reprezinta un pericol major pentru sanatatea umana. Emergenta tot mai multor tulpini bacteriene rezistente la medicamente a facut ca, la nivel mondial, sa se constituie grupuri de lucru avand drept obiectiv gasirea de metode de „lupta” impotriva acestora. In asteptarea progreselor stiintifice, fiecare dintre noi putem lua cateva masuri de precautie, simple, pentru a ne proteja!

Igiena reprezinta prima linie de aparare impotriva bacteriilor obisnuite si a celor rezistente la antibiotice. Atunci cand stranutam sau tusim, este recomandat sa avem intodeauna, la dispozitie, un servetel curat cu care sa ne acoperim gura si nasul si pe care sa-l aruncam apoi, imediat, la cosul de gunoi.

Citeste si:  Ce trebuie sa stim despre diabet

De asemenea, trebuie sa ne spalam pe maini – cu apa si sapun – cand tusim sau stranutam , dupa ce folosim toaleta si ori de cate ori ne pregatim sa mancam sau sa preparam hrana. Solutiile dezinfectante sunt la fel de eficiente si pot fi folosite atunci cand nu avem acces la apa si sapun.

Este bine sa evitam atingerea frecventa a ochilor, a nasului sau a gurii cu mainile murdare, pentru a nu favoriza proliferarea bacteriilor.

Se impun masuri speciale pentru a mentine orice rana sau julitura curata, indeosebi daca mediul in care ne aflam este unul neigienic. Ranile sunt, pentru agentii patogenii, o „usa deschisa” spre organism.

Este contraindicat ca atunci cand suntem raciti sa luam antibiotice fara sa consultam medicul!

Daca raceala este provocata de un virus, antibioticele sunt complet ineficiente si, mai mult decat atat, administrarea lor agraveaza problema rezistentei organismului. In cazul in care medicul de familie stabileste ca nu este vorba de o infectie bacteriana, nu trebuie sa punem presiune asupra acestuia pentru a ne prescrie antibiotice.

Citeste si:  O gena din creier ar putea fi cheia autismului

Tratamentul prescris, in urma consultului medical, se recomanda a fi urmat cu strictete, neintrerupt, pe toata perioada indicata, chiar daca simptomele noastre incep sa se amelioreze.

Antibioticele nu se vor pastra in casa, pe principiul „sa le am la nevoie”, si nu vor fi administrate si unei alte persoane, doar pentru ca simptomele pe care le manifesta par similare cu cele intalnite la noi.

Articol realizat de dr. Andreea Ionescu, MP medicina de familie

Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.