Cum se vindeca atacurile de panica?

Cum se vindeca atacurile de panica? In primul rand cand vorbim despre corp vorbim si despre sentimente pe care oamenii le au. Cand afectele nu se mai pot manifesta liber, cand ele sunt reprimate, cand sunt interzise ele raman active. Ca urmare se manifesta in diferite moduri. Unul din aceste moduri este corpul care este un continator important.
Corpul functioneaza ca un loc de depunere. Cand afectele devin foarte interzise si neacceptate ele au o mare intensitate.

Sa pornim de la Ioana. Ioana si-a pierdut, la 30 de ani, ambii parinti, care intr-un interval de 3 ani au decedat. Nu au fost decese neasteptate. Acum are 37 de ani. Au trecut 7 ani de la decesul mamei si 10 de la decesul tatalui. Indiferent de varsta sa, am putea sa vorbim despre o suferinta majora. Aceasta persoana ar intra intr-un travaliu de doliu. Asta ar presupune sa accepte suferinta si sa o traiasca asa cum este ea. O parte importanta din travaliul sau de doliu este vinovatia. Vinovatia va fi una din principalele cauze care vor genera mai multe probleme.

Citeste si:  Cum sa ai fese ferme

Atacul de panica s-a conturat ca un simptom cu 4 ani inainte de a-si incepe terapia. S-a adresat pentru ca lucrurile pareau ca scapa complet de sub control. A vorbit cu un medic, acesta i-a prescris un tratament. Cand l-a intrerupt, i se parea ca nu s-a modificat nimic.
Cum se poate insa vindeca atacul de panica? Daca acest afect care este vinovatia si-a gasit locul in organizarea psihica atunci este necesar ca el sa fie cunoscut, analizat, vindecat. Fara aceste lucruri nu se poate vorbi despre o vindecare. Dar acest afect, si aceasta era si situatia Ioanei, era destinat sa fie tinut departe de constiinta, sa nu fie vazut, prezent, trait. Ca urmare a incercat sa il evite. Metaforic vorbind, a incercat sa-l plaseze undeva cat mai departe, intrucat nu putea sa scape de sentiment. Un departe de psihic este si corpul. Traindu-si vinovatia prin corp a putut sa construiasca aceasta stare de panica ca o pedeapsa pentru propria vinovatie.

Psihoterapia presupune sa descifram impreuna aceste stari. Dar acest lucru nu poate sa fie explicat in cuvinte logice, pentru ca el este foarte departe. Si chiar daca o persoana le crede, aceasta nu duce prea departe in procesul de vindecare. Este necesar ca acestea sa fie simtite, sa fie la „suprafata” pentru a putea sa fie elaborate. Ca urmare faptul de a incepe o psihoterapie a fost vazuta ca Ioana ca fiind o vinovatie, un timp pentru ea, un timp in care sa faca lucruri interzise. I se parea ca fura timpul familiei si serviciului ca sa faca asta.

Citeste si:  Insulinele moderne au actiune rapida

Ca urmare, am alocat impreuna mult timp pentru a intelege ceea ce se intampla cu terapia ei, de ce vrea in permanenta sa o intrerupa, de ce vrea sa nu se vindece, de ce acest sentiment de vinovatie. Mult timp si-ar fi dorit sa-i dau o solutie rapida la durerea sa. I-as fi dat-o, daca as fi avut-o. Dar pana nu s-a ajuns sa vorbeasca liber despre ceea ce simte, despre ceea ce o doare, despre ceea ce ii vine in minte, starea sa nu a putut sa fie vindecata.

Citeste si:  Neglijarea copilului, cea mai dramatica forma de abuz

O terapie dureaza, primele efecte apar dupa cateva luni, dar ele sunt efemere. Este necesar un timp care se masoara in ani pentru a vorbi de o vindecare. Dar in acest timp nu se vindeca numai simptomul, ci si intreaga persoana. Faptul ca Ioana suferea de atacuri de panica era si din cauza timiditatii sale vechi din copilarie si a relatiei din familia sa.

Am putea sa vorbim despre o piramida care trebuie desfacuta in psihoterapia atacurilor de panica si anume: istoria relatiilor familiale care constituie fundamentul, evenimentul structurant – vinovatia din pierderea parintilor, si cel declansator care de obicei este nesemnificativ si care se infiltreaza discret. Ca este un eveniment care se produce pe strada sau acasa, ca este o intamplare, el pare mai mult o sugestie pe care realitatea o da. O terapie nu este numai a atacului de panica sau numai a anxietatii, ci este invitatia catre viata.

Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.

Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.