De ce antidepresivele nu sunt eficiente pentru toti pacientii?

Un studiu recent a scos la iveala statistici socante, conform carora jumatate dintre pacientii care iau medicamente antidepresive, nu gasesc alinare la problemele cu care se confrunta. Acest lucru se intampla deoarece cauzele depresiei au fost supra-simplificate, iar medicatia prescrisa vizeaza o cauza gresita, se arata in studiul realizat de cercetatorii de la Facultatea de Medicina Feinberg, Universitatea Northwestern.

Noul studiu, prezentat de autorul sau Eva Redei, la Conferinta de Neurostiinte din Chicago, editia 2009, vine sa darame doua convingeri legate de depresie, ce au stat pana acum la baza crearii de medicamente antidepresive. Prima teorie la care autoarea face referire este aceea ca evenimentele stresante constituie principala cauza a depresie, iar cea de-a doua priveste dezechilibrul neurotransmitatorilor din creier care ar declansa despresia.

Redei, profesor de psihiatrie al Facultatii de Medicina Feinberg, a descoperit ca exista dovezi moleculare solide care contrazic teoria conform careia stresul este principala cauza a depresiei. Descoperirile sale releva ca nu exista o corelatie directa intre genele afectate de stres si cele afectate de depresie. „Aceasta cercetare deschide noi drumuri in realizarea unor antidepresive care sa fie mai eficiente. Cele care exista in prezent se bazeaza pe concepte vechi de 20 de ani”, afirma Redei.

Citeste si:  Schizofrenia, boala detectabila prin rezonanta magnetica

Rezultatele cercetarii conduse se Redei se bazeaza pe o serie de studii extensive efectuate pe cobai depresivi ce prezentau aceleasi anormalitati comportamentale si psihologice ca pacientii diagnosticati cu depresie majora. „Similaritatile dintre regiunile cerebrale ale pacientilor umani si ale cobailor sunt remarcabile. Hipocampusul si amigdala cerebrala fac parte din asa numitul creier reptilian, care controleaza functia de supravietuire si este prezent si la cele mai primitive organisme”, explica Redei.

Citeste si:  Frumoasa in timpul sarcinii (partea a II-a)

Cercetatoarea a izolat si identificat genele asociate depresie la cobai, urmarid sa indentifice o corelatie intre genele afectate de stres si cele afectate de depresie. Subiectii au fost supusi stresului cronic timp de doua saptamani, pentru ca ulterior sa fie comparate cele doua seturi genetice. „Daca teoria conform careia stresul duce la depresie ar fi fost corecta, atunci ar fi trebui sa existe o corelatie stransa intre cele doua seturi de gene”, explica cercetatoarea, adaugand ca aceasta nu exista decat intr-un procent nesemnificativ, doar cinci dintre cele 254 de gene asociate stresului si cele 1.275 de gene asociate depresiei, conincizand. Acesta este un aspect-cheie pentru care antidepresivele care exista in prezent nu sunt intotdeuana eficace: ele sunt menite sa combata stresul, nu si depresia.

Citeste si:  Acneea vulgara

In cea de-a doua parte a studiului, Redei a urmarit sa verifice teoria conform careia depresia ar fi rezultatul unui dezechilibru la nivelul neurotransmitatorilor. Aceasta a descoperit ca evenimentele biochimice care duc, in ultima instanta, la depresie, debuteza de fapt odata cu dezvoltarea si functionarea neuronala. „Medicamentele actuale se axeaza pe efect, si nu pe cauza”, afirma Redei, explicand ca aceasta este motivul pentru care medicatia isi face mai greu efectul sau este complet ineficienta in cazul anumitor persoane. „Daca depresia ar fi provocata de activitatea precara a neurotransmitatorilor, atunci subiectii ar fi trebuit sa prezinte diferente semnificative la nivelul genelor care controleaza functiile de neurotransmisie; acest lucru nu s-a intamplat”.

Sursa: Eurekalert


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.