fbpx

De ce este important visul…

Cand vorbim despre importanta visului in demersul psihoterapeutic putem pleca de la imaginea gandurilor care sunt izolate si care, pentru a ne proteja de imixtitudinea lor in functionarea psihica, au nevoie de o forma de organizare. Gandirea nu este o entitate in sine, nu este o forma care pre-exista, ci una care se formeaza. In aceasta situatie vom vorbi de la un moment incolo despre gandirea copilului dar ea nu exista ca formatiune anterior. Gandirea poate reprezenta o forma de aparare si de protectie impotriva angoaselor care ameninta lumea copilului.

Ne putem imagina lumea psihica ca un ocean in care plutesc izolat diferite „bucati” de ganduri, imagini, parti vechi care coexista cu perceptiile si senzatiile imediate. Aceasta lume creeaza in permanenta o stare de angoasa, de pericol permanent, de aneantizare si de pierdere. Pentru protectie se creeaza gandirea, care avand anumiti piloni reprezentativi, va fi o lume asiguratorie pentru Eul persoanei.

Cand vine noaptea, somnul va genera o alta abordare. Gandirea va deveni pusa in parenteza si inutila in contextul dat. Gandurile se vor intoarce, regresiv, in aceeasi situatie de „ocean psihic”. Nimic coerent asa cum era in timpul zilei, nu se va putea crea. In aceste conditii, visul va deveni o forma de organizare a acestor continuturi. Cum gandirea foloseste, principiul ca forma de organizare, propunand o focalizare, o centrare, visul va cauta propria organizare. Am putea spune ca ceea ce este gandirea ziua, este visul noaptea.

Citeste si:  Cum il scapam de sughit

Daca ne imaginam ca ceea ce ne creeaza dificultati, probleme este partea noastra irationala, dificila, problematica, atunci vom putea spune ca prin gandire incercam sa ne opunem laturii irationale, inconstiente, iar prin vis sa ne apropiem de ea. Cu cat gandirea este mai bine structurata, ea reuseste sa ne tina mai departe de lumea emotionala, afectiva, de partea irationala. Cu cat visul se apropie mai mult de ea, cu atat este mai periculos si atunci incearca sa exprime intr-un mod aluziv, deghizat, aparte ceea ce este „oceanul” care genereaza dificultati.

Ca urmare atunci cand apare un simptom, el pare, in primul rand irational, lipsit de sens din punctul de vedere al gandirii. Gandirea va deveni un adversar al vindecarii si necesitatea va fi de a o exclude, de a o limita. Daca ar fi eliminata de tot, atunci ea nu ar mai fi posibila in varianta sa structuranta. Faptul ca un pacient este intins pe canapea este construita in aceiasi idee a diminuarii importantei gandirii in raport cu libertatea visarii.

Visul va vorbi despre ceea ce este inconstient. Prin urmare ne vom axa pe el pentru a descifra ceea ce exista in „supa” psihica, despre ceea ce ascunde simptomul sau in spatele profunzimii relatiei pacient – psihoterapeut sau in lumea fantasmatica a pacientului sau in grupul sau intern etc. Visul ne mai spune ceva – cum este o persoana de fapt. Daca urmarim evolutia visului de-a lungul unei terapii vom putea desprinde un specific al unei persoane.

Citeste si:  Nicio zi fara Musli! - dictonul femeii moderne, mereu pe graba

Astfel, ajungem la un principiu de organizare diferit de cel al gandirii. Exista un organizator care face ca aceasta „supa” psihica sa capete un sens. Gandirea, in momentul suferintei, in momentul simptomului isi arata incapacitatea si limita. Ea esueaza in misiunea in care a fost investita – de a organiza psihicul. Ca urmare, psihoterapia care urmareste vindecarea vizeaza aceasta lume infinita care este lumea proprie.

Cand ne axam pe gandire, vom incerca sa o folosim ca organizator al vietii sociale si relationare a pacientului. Atunci ne vom ocupa sa facem mai buna viata lui. Sa nu incheiem fara a remarca ca ritmul gandire – vis este organizator pentru psihic.

Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.

Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.

Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.