Aparitia unui copil este un moment plin de resurse in ceea ce priveste legaturile familiale. Cu acest prilej legaturile familiale sunt tesute la un alt nivel si urmaresc alte momente. Daca ne imaginam legaturile familiale ca un navod, in care sunt linii orizontale si verticale care se intersecteaza si care dau noduri. Putem spune ca nasterea unui copil intr-o familie este un moment in care aceste noduri se reaseaza. Intelegem aici familia in sensul larg incluzand si rudele de gradul I, II etc. Daca acest navod are noduri slabe, el se poate destrama; dimpotriva, daca el este suficient de stabil si de puternic, el ramane sigur si poate sa fie largit cu usurinta.
Copilul nou-nascut isi va gasi cu usurinta locul si va primi investirea idealului, precum si numele, in acest cadru stabil. Daca nodurile sunt fragile, atunci copilul va primi numele ca o responsabilitate, iar idealul nu va fi unul de „crestere”, ci de reparare. In aceasta ultima parte, copilul va fi pus in situatia sa adere la o denegare, sa refuze sa aduca in prim plan problema nodurilor sau sa se prefaca ca nu este necesar. Evident, copilul nu va face asta intr-un mod constient, ci ca o consecinta a legaturilor familiale – acesta este un proces inconstient.
Aparitia noului-nascut pune problema primirii acestuia in cadrul familiei. Vizitele, botezul, camera noului nascut sunt multe din modalitatile de apropiere de acest nou-nascut si de primire a lui. Pe langa aceste aspecte vor exista si altele care tin de istoria familiilor de provenienta a celor doi si cea a cuplului. Pe langa acestea vor mai fi anumite trasaturi care vor fi transmise prin istoriile familiei, prin ideile lor si prin propriile suferinte. Spre exemplu, o familie in care este prezenta anxietatea, atacul de panica, nu va comunica in mod direct aceste stari copilului, ci il va conduce spre acestea prin ingrijorare, prin teama de a iesi din casa; toate acestea nu ajung in mod direct la nou-nascut, ci sunt impregnate in mediu – orice decizie educationala, act sau cuvant va cuprinde si componenta angoasanta.
Copilul are tendinta de a adera la valorile familiei indiferent de natura lor. El nu le selecteaza, ci le ia ca atare, considerandu-le ca implicite. Copilul va reactiona in oglinda si va incerca sa isi construiasca un viitor similar cu aceste valori implicite. Daca anxietatea este o valoare implicita, atunci ea va fi comunicata prin mediu si nu prin educatie. Este aceasta tentativa pe care o face copilul de a se confirma si a fi recunoscut ca membru al familiei. Daca mama este in anxietate, atunci copilul are doua directii posibile – sa o linisteasca sau sa fie un prilej de anxietate. Va intra in jocul familial pe care anterior il jucau alte persoane. Va cauta acele trasee de adaptare care sunt la indemana. Procesul este permanent si el este dificil de controlat pentru ca are o parte inconstienta dominanta. In acest context, familia isi va asimila nou-nascutul si il va face sa fie parte din ea.
Ulterior, cand copilul va descoperi propria individualitate va incerca sa ia o pozitie proprie, sa selecteze intre valorile sale si cele familiale, sa adere la unele si sa le nege pe altele. Va intra intr-un conflict care devine acut in adolescenta si prin care copilul va deveni individ autonom. Adolescenta devine o perioada tensionata si dificila pentru ca ceea ce se discuta acum in mod inconstient este ceea ce este implicit pana atunci. Adolescentul, centrandu-se pe partea inconstienta, va reusi sa aduca atingere valorilor implicite, narcisismului familial si va declansa un conflict inerent in familie, afirmand valori de neacceptat. El va gasi un sprijin in propria generatie, in frati, in colegi, in prieteni, in cei care prin ceva seamana cu el. Pe exemplu nostru cu anxietatea, centrarea lui poate sa fie foarte bine pe declansarea unor probleme scolare, prin rezultate departe de inteligenta sa, avand rolul de a construi o temere permanenta si o preocupare anxiogena parintilor.
Aceste trasee pot sa fie intrerupte atunci cand valorile familiale, narcismul familial, contractul initial este redat. Pe toata aceasta perioada faptul ca adolescentul sau copilul se expun acestor valori implicite determina si modul familial de terapie in care generatiile se intalnesc pentru a vedea ce schimburi constiente si inconstiente se produc intre ei.
Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.
Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.