Familia, o scena cu numeroase roluri: ce sa intampla atunci cand le depasim granitele?

Atat societatea, cat si sistemul familial ne determina sa ne asumam anumite roluri. In familie, acestea pot fi cel de parinte, de copil, de frate sau sora, de sotie ori sot. Insa ce se intampla atunci cand granitele rolului asumat sunt transgresate, cum sunt afectate relatiile interfamiliale si dezvoltarea personala a membrilor familiei atunci cand evenimentele cotidiene ne fac sa tindem spre un alt rol?

Spre exemplu, intr-o familie cu mai multi copii, in care unul dintre parinti este frecvent plecat ori nu se implica in cresterea copiilor, unul dintre copii, de obicei cel mai mare, va migra spre rolul de parinte si isi va asuma anumite responsabilitati ce nu ii apartin in mod normal. Acel copil nu va putea beneficia de momentele frumoase ale copilariei ori adolescentei, iar cand va fi la randul sau parinte va tinde sa se comporte ca in aceste perioade pe care le-a ratat. Astfel, dezvoltarea sa emotionala are de suferit. Acelasi lucru se poate intampla si in familiile in care unul dintre parinti a decedat ori in cele in care parintii responsabilizeaza fratele ori sora mai mare cu ingrijirea celor mai mici.

Nicio migratie dintre un subsistem in altul nu este fireasca, fiecare subsistem familial avand functii si cerinte specifice pentru membrii sai.

Citeste si:  Definirea musculara

Un alt exemplu, destul de frecvent intalnit la cupluri, este obiceiul de a folosi apelativul «mami » si « tati ». Acest obicei, aparent inofensiv, indeamna membrii cuplului sa isi asume unul fata de celalalt, la un nivel inconstient, rolul de parinte. Disfunctiile apar atunci cand se naste primul copil, care indreptatit sa se raporteze la cei doi ca mama si tata, poate face ca membrii cuplului sa experimenteze sentimente de gelozie indreptate catre el. Pe fondul transgresarii acestor granite, proaspetii parinti traverseaza o perioada de adaptare, relativa ca durata si intensitate, in functie de propria personalitate.

Fiecare rol isi are propriile caracteristici si limite, acestea fiind definite prin ceea ce terapeutii denumesc granite, adica regulile care definesc cine participa si in ce mod la sistemul familial. Din sistemul familial fac parte subsistemul parental, subsistemul de frati si surori ori subsistemul conjugal (care se refera la membrii cuplului aflati in rolul de sot si sotie si nu in rolul de mama si tata, ca in subsistemul parental).

Daca in familie nu sunt permise schimburi intre subsisteme, granitele vor fi rigide, iar copii vor fi foarte buni profesionisti, dar vor prezenta anumite limitari pe plan afectiv. Pe de alta parte, daca granitele sunt difuze, aceasta inseamna ca schimburile sunt permanente, toate activitatile se deruleaza impreuna, copiilor nu le este interzis nimic etc. In acest caz copii tind sa se dezvolte armonios din punct de vedere emotional, dar risca sa intampine dificultati in plan profesional.

Citeste si:  Viteza ucide... nu numai in trafic! Campania nationala "Controleaza-ti tensiunea arteriala"!

Cea mai adecvata optiune este evident cea de mijloc, in care granitele sunt normale, ferme si flexibile, fara a fi prea permisive. Normalitatea functionala nu presupune excluderea autoritatii sau a regulilor, ci mai degraba gasirea unui echilibru. Parintii trebuie sa inteleaga nevoile de dezvoltare ale copiilor si sa le explice pe intelesul lor regulile casei. Principiul propus uneori de terapeuti este cel al democratiei, dar nu cel gresit inteles al unor libertati nemasurate sau al lipsei unui « conducator». Pentru a garanta existenta granitelor normale in subsistemul parental trebuie impuse niste limite care sa ii garanteze copilului ca are acces la ambii parinti, fara insa a fi inclus in rolurile conjugale. Copilul nu trebuie atras in problemele subsistemului conjugal deoarece astfel ii poate fi afectata dezvoltarea ulterioara ca adult, dar si maniera in care se raporteaza la proprii parinti.

Subsistemul conjugal trebuie sa isi marcheze propriul teritoriu, care sa reprezinte un refugiu comun in care se dezbat si se rezolva problemele vietii cotidiene. Granita care delimiteaza acest teritoriu trebuie sa nu fie prea rigida, putand duce la izolarea cuplului de mediul extern, dar nici prea permisiva, astfel incat copiii si rudele sa nu poata invada si influenta negativ buna desfasurare a vietii de cuplu. In acest sens se recomanda ca cei doi adulti sa includa in programul zilnic activitati numai ale lor, care sa le faca placere si sa ii deconecteze de la problemele intregului sistem familial. De asemenea, este indicat ca orice probleme cu care cuplul se confrunta sa fie discutata in particular si nu in prezenta copiilor.

Citeste si:  Cercetatorii spun ca vinul si berea pot reduce riscul de cancer renal

Va invit sa va indreptati atentia spre propriile dumneavoastra relatii cu parintii, copiii, fratii ori partenerii de cuplu si sa descoperiti in ce masura rolurile asumate si depasirea acestor roluri este benefica pentru dezvoltarea personala a dumneavoastra sau a celorlalti membri ai familiei.

 

Articol realizat de Psih. Ana-Maria Nataletu
Terapeut sistemic Cuplu – Familie – Copil

INTREABA SPECIALISTUL! Aveti intrebari legate dezvoltarea emotionala si psihica armonioasa a copilului?

Aflati raspunsul de la un specialist in terapia cuplului, familiei si copilului!

Trimiteti intrebarile dvs. la office@medicpentrutine.ro!


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.