Fobiile

A vorbi in public este o incercare grea pentru multi oameni. Dar pentru unii este mai rau decat pentru altii. Gandul ca trebuie sa apara in fata unor oameni ii sperie atat de tare incat saptamani in sir nu se pot gandi la altceva. Altii prefera sa ocoleasca zeci de kilometri decat sa treaca printr-un tunel, sunt gata sa mearga cu masina mii si mii de kilometri, numai ca sa nu se urce in avion, prefera sa urce zece etaje pe scari de frica liftului sau sufera atacuri de panica daca vad un paianjen.

Daca te recunosti in vreuna din aceste descrieri, este posibil sa suferi de o fobie.

O fobie este o teama persistenta, irationala de un obiect sau o situatie, pe care majoritatea oamenilor o considera inofensiva. Frica este insotita de o nevoie puternica de a evita situatia respectiva si, in unele cazuri, de incapacitatea de a duce o viata normala.

Fobiile, ca si sindromul de stres post-traumatic sau tulburarea obsesiv-compulsiva, intra in categoria tulburarilor de anxietate, cele mai frecvente probleme psihice. Se considera ca aproximativ 12% dintre noi sufera de o fobie la un moment dat in viata.
Exista multe tipuri de fobii, la unele din ele nu te-ai fi gandit niciodata. Pot fi clasificate in trei categorii mari :

Fobiile specifice se refera la teama persistenta si irationala in
Fobiile sociale implica o combinatie de temeri: umilinta in public, reprosurile publicului, evaluarea negativa din partea altora. Nu trebuie confundate cu timiditatea.

Citeste si:  Electroterapia in tratamentul sinuzitei

Agorafobia este teama de a te afla singur intr-un loc plin de oameni (o camera, un mall, un lift), din care ar fi greu sau umilitor sa te retragi in cazul in care se instaleaza un atac de panica.

O fobie poate sa produca mai multe simptome care nu te lasa sa duci o viata normala, sa ai o cariera, sa ingrijesti un copil. Printre aceste simptome, se numara :
– Teama persistenta si irationala de un anumit obiect, o anumita fiinta, o situatie sau o activitate.
– O stare de anixietate incontrolabila in prezenta stimulului.
– O dorinta profunda de a evita acel stimul, care duce la masuri ciudate pentru a-l tine la distanta.
– Incapacitatea de a duce o viata normala din cauza fricii.

La toate acestea, se adauga o serie de simptome fizice care se declanseaza in prezenta stimulului: transpiratie, puls rapid, respiratie greoaie. Uneori, acestea incep chiar si numai la gandul ca urmeaza sa intalnesti stimulul respectiv.

Fobiile pot sa apara la copii inca de la varsta de cinci ani, in special fobiile legate de mediul natural si de rani. Fobiile sociale si de situatie (claustrofobia, acrofobia) apar in general, intre 20 si 30 de ani.

Inca nu se stiu prea multe despre cauzele fobiilor. Se crede ca ar putea fi mostenite de la parinti, nu numai pe cale genetica, ci si prin observarea comportamentului lor. Un copil care vede ca mama se teme de insecte, va crede ca sunt intr-adevar foarte periculoase si va prelua teama ei. Experientele traumatizante traite in trecut pot duce si ele la fobii. Un copil care a vazut pe cineva drag cazand de la inaltime va deveni un adult acrofob.

Citeste si:  Campionii Sanatatii editia de primavara - crosuri pentru copii si parinti

Daca te simti ciudat sau nesigura pe tine intr-o anumita situatie, asta nu inseamna ca ai o fobie. Mai mult sau mai putin, toti ne temem de inaltimi, de animale, de locuri aglomerate pentru ca sunt situatii potential periculoase. Daca teama nu-ti intrerupe ritmul normal al vietii, nu este considerata o fobie si nu necesita tratament. Dar daca firca devine irationala si incontrolabila, daca iti afecteaza relatiile cu ceilalti si nu te lasa sa duci o viata normala, sa lucrezi, este posibil sa suferi o tulburare psihologica care necesita tratament.
Adesea, fobiile sunt asociate cu alte afectiuni: depresie, alcoolism, toxicomanie, tulburari de alimentatie si pot sa duca la complicatii care iti afecteaza modul de viata: izolare sociala, depresie, abuz de droguri sau alcool (pentru a calma teama).

Tocmai de aceea, trebuie sa te adresezi unui medic pana nu este prea tarziu. Primul pas este sa ti se faca o evaluare de catre psihiatru sau chiar de catre medicul de familie pentru a exclude alte cauze ale anxietatii tale. Apoi probabil ca vei fi trimisa la un psiholog pentru tratament de specialitate.
Ca medicamente, se pot folosi beta-blocantele, antidepresivele si sedativele pentru a calma anxietatea si a te ajuta sa te odihnesti. Insa acestea trateaza simptomele si nu cauza. Ca sa scapi de o fobie, tratamentul la psiholog este cel mai adecvat.

Citeste si:  Arta de a fi parinte - exista parintele perfect?

Terapia comportamentala consta in schimbarea raspunsului la intalnirea cu stimulul care produce teama. Expunerea graduala si repetata la stimul, intr-un mediu controlat, te poate ajuta sa-ti invingi teama. De exemplu, cei care se tem de avioane si zbor intai trebuie sa se gandeasca la asta, apoi sa se uite la poze cu avioane in zbor, dupa care pot merge in aeroport, se pot urca intr-un avion fara sa zboare, apoi urmeaza si primul zbor. In alte tari, companiile aeriene organizeaza grupuri de suport pentru cei cu frica de zbor, care se urca impreuna intr-un avion fara sa decoleze. Chiar daca la noi nu exista asemenea posibilitati de tratament, poti sa faci „exercitii” singura sau impreuna cu psihologul.

Terapia cognitiv-comportamentala este mai complexa. Impreuna cu psihologul, vei invata diferite modalitati de a tolera obiectul temerilor tale. Se pune accent pe abilitatile de a controla gandurile si sentimentele si se incearca crearea unei alte perspective asupra obiectului fobiei.


2 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.