Galactoreea

Ce este galactoreea?

Galactoreea nu este, in sine, o afectiune, ci reprezinta un semn al unei probleme de sanatate subiacente, caracterizat de secretia de lapte prin mamelon, in afara perioadei de alaptare a copilului la san. Cel mai frecvent se manifesta la femei dar poate sa apara si la barbati si chiar la nou-nascuti.

Care sunt simptomele galactoreei?

Simptomele asociate cu galactoreea includ:

secretii persistente sau intermitente de lapte din mamelon, fara urme de sange
secretii spontane sau la stimularea mamelonului
afectarea unuia sau a ambilor sani
menstruatie neregulata sau absenta (la femei)
dureri de cap sau tulburari de vedere

Daca secretia se produce atunci cand mamelonul este stimulat si pe mai multe canale, cel mai probabil nu exista mari motive de ingrijorare, insa, consultul medical se impune oricum. Secretiile care nu au aspect laptos, ci sunt mai degraba galbene sau incolore, si prezinta urme de sange, trebuie sa indemne pacienta sa merga cat mai repede la medic, deoarece exista posibilitatea ca galactoreea sa fie un prim semnal al cancerului mamar.

Daca unul sau ambii sani prezinta secretii persistente, iar pacienta nu este insarcinata si nici nu alapteaza, atunci consultul medical este obligatoriu. Inainte de a merge la medic se recomanda ca aceasta sa evite stimularea sanilor (in timpul actului sexual si prin purtarea unor haine mai lejere) si sa foloseasca discuri sterile pentru ca secretiile sa nu treaca prin haine.

Care sunt cauzele aparitiei galactoreei?

Cauzele posibile ale galactoreei includ:

unele medicamente, precum unele tranchilizante, antidepresive si antihipertensive
suplimentele alimentare pe baza de plante, cum ar fi feniculul, anasonul si cimbrisorul
anticonceptionalele orale
tumorile noncanceroase ale glandei pituitare (prolactinom) sau orice alta afectiune a glandei pituitare
hipotiroidismul
bolile renale cronice
stimularea excesiva a sanilor, care poate fi asociata activitatii sexuale, autoexaminarilor frecvente a sanilor, unei iritatii a pielii sau obiceiului de a purta haine foarte stramte pe bust
leziuni nervoase ale peretelui toracic, provenite in urma unei interventii chirurgicale, unei arsuri sau altor traumatisme la nivelul pieptului
traumatisme sau tumori ale coloanei vertebrale

Atunci cand cauza galactoreei nu este identificata, conditia medicala poarta denumirea de galactoree idiopatica. Aceasta inseamna ca tesutul mamar este foarte sensibil la hormonul care produce laptele (prolactina), astfel incat, chiar si niveluri scazute ale acestui hormon produc galactoreea.

La barbati, galactoreea poate fi asociata cu o deficienta de testosteron (hipogonadism masculin) si, de obicei, este acompaniata de cresterea sanilor sau dureri ale sanilor (ginecomastie). Disfunctiile erectile si lipsa apetitului sexual sunt, de asemenea, asociate deficientei de testosteron.

Uneori, galactoreea se poate manifesta si la nou-nascuti. Aceasta se intampla deoarece estrogenul mamei traverseaza placenta si trece in sangele fatului. Asociat cu galactoreea, nou-nascutul mai poate prezenta mariri ale tesutului mamar.

Cum poate fi diagnosticata galactoreea?

Identificarea afectiunii care cauzeaza galactoreea poate fi dificila, deoarece exista foarte multe posibilitati care trebuie examinate si excluse pe rand.

Testele ce pot fi recomandate sunt:

Examenul fizic – medicul va examina pacienta(ul) si va incerca sa reproduca secretia prin strangerea usoara a zonei din jurul sfarcurilor; de asemenea, va palpa sanii pentru a depista noduli sau alte formatiuni suspecte;
Analiza secretiei – medicul va recolta o proba de secretie care va fi trimisa catre laborator pentru analize;
Teste de sange – necesare pentru a masura cantitatea de prolactina din organism; daca nivelul prolactinei este ridicat, medicul poate recomanda si un test pentru masurarea hormonului de stimulare tiroidiana (TSH)
Test de sarcina – pentru a exclude sau confirma sarcina drept cauza a secretiilor de lapte din mamelon;
Mamografie si ultrasonograma – pentru examinarea imagistica a zonei din spatele mamelonului si a tesutului mamar, in special daca medicul identifica la examenul fizic un nodul sau o formatiune anormala;
Rezonanta magnetica (RMN) – pentru a verifica daca o tumora sau o alta anomalie a glandei pituitare provoaca cresterea nivelului de prolactina (doar daca testul de sange releva o crestere a nivelului de prolactina din organism).

Daca medicul suspecteaza ca unul dintre medicamentele pe care pacienta(ul) le ia este responsabil de galactoree, atunci poate recomanda oprirea tratamentului pentru o perioada scurta de timp.

Cum tratam galactoreea?

Uneori, medicul nu poate determina cauza exacta a galactoreei, insa conditia medicala trebuie tratata neintarziat. In aceasta situatie, pacienta(ul) poate primi un medicament care sa blocheze efectele prolactinei sau sa scada nivelul prolactinei din organism. Reducerea nivelului de prolactina poate elimina galactoreea.

Atunci cand este necesar, tratamentul urmareste eliminarea cauzei care provoaca galactoreea. Daca galactoreea este provocata de:

un tratament pe care pacienta(ul) il urmeaza – in acest caz se recomanda incetarea tratamentului, modificarea dozei sau inlocuirea medicamentului cu un altul, cu efect terapeutic similar. Aceste masuri sunt luate doar la recomandarea medicului specialist.
diminuarea functiei tiroidiene (hipotiroidism) – atunci tratamentul posibil este terapia de substitutie hormonala, cu tirozina, pentru a contracara productia insuficienta de hormoni.
tumora noncanceroasa a glandei pituitare – atunci tratamentul recomandat include medicatie pentru micsorarea tumorii si interventie chirurgicala pentru indepartarea ei.

Daca galactoreea persista dupa terminarea tratamentului, operatia poate constitui o optiune terapeutica. In acest caz, medicul poate indruma pacienta(ul) catre un medic chirurg cu care sa se analizeze posibilitatea unei excizii bilaterale a canalului mamar (indepartarea chirurgicala a canalului mamar al ambilor sani).

Deseori, secretia de lapte trece de la sine, insa sunt necesare unele masuri simple de ingrijire, ce pot fi luate acasa.

Se recomanda:

evitarea stimularii mamelonului in timpul actului sexual;
efectuarea autoexaminarii sanilor, maxim o data pe luna;
purtarea de haine lejere, care nu pun presiune asupra sanilor;
folosirea de discuri sterile pentru a absorbi secretia.