Una dintre cele mai frecvente bolii oculare, glaucomul, apare atunci cand in interiorul ochiului se acumuleaza mult prea mult fluid (umoare apoasa), ceea ce determina o crestere a presiunii intraoculare. Daca aceasta nu este micsorata, ea va presa nervul optic pana la atrofierea acestuia si, ca o consecinta, pana la disparitia vederii.
Cum identificam glaucomul?
Simptomatologia (semnele subiective – respectiv, ceea ce simte pacientul) este de cele mai multe ori total nespecifica si, tocmai de aceea, inselatoare. Pacientii pot avea usoara jena oculara, lacrimare, sau senzatia ca „isi simt ochii”, lacrimare, toate acestea la un loc, sau… chiar nici unul din aceste simptome! Nu rare sunt situatiile cand se descopera absolut intamplator, pacientul venind la oftalmolog pentru un consult de rutina sau pentru schimbarea ochelarilor (care au ramas demodati!), neavand nici un simptom!
Tocmai de aceea diagnosticarea glaucomului este uneori dificila, dar in momentul in care pacientul face un consult oftalmologic, exista semnele obiective, care ne ajuta sa stabilim diagnosticul:
Tensiunea oculara marita
Afectarea nervului optic la examenul fundului de ochi: acesta prezinta o largire mai mare decat cea fiziologica, normala (excavatie)
Afectarea precoce si specifica a campului vizual
Modificari specifice pe HRT (tomografie de nerv optic), chiar in stadii incipiente
Alte elemente de diagnostic: simptomatologia, factorii de risc, ereditatea etc.
Nu orice crestere a tensiunii intraoculare inseamna insa glaucom. Exista cresteri ale presiunii intraoculare, fara alte modificari specifice glaucomului, care se incadreaza in Sindromul de hipertensiune intraoculara. Aceasta entitate trebuie urmarita cu mare atentie de catre medicul oftalmolog.
Un caz aparte il reprezinta Glaucomul cu unghi ingust/inchis, care are o simptomatologie foarte zgomotoasa, dar posibil inselatoare, si ea: dureri mari de cap (cel ma frecvent o jumatate a capului – adesea se interpreteaza in mod gresit ca fiind o migrena puternica!), inrosirea ochiului (si aceasta poate fi confundata cu o conjunctivita, sau o inflamatie oculara – iridociclita), scadere importanta a vederii, si – nu rareori – varsaturi!, care pot fi confundate cu afectiuni digestive acute, chiar chirurgicale!
Tipuri de tratament al glaucomului
Glaucomul necesita un tratament adaptat, combinand tratamentul medical (picaturi) cu tratamentul laser si interventii chirurgicale. Numai medicul oftalmolog care urmareste evolutia pacientului poate stabili tratamentul adecvat, schimbarea lui in alta faza a bolii, sau tratamentul combinat.
1. Glaucomul cronic necesita controale periodice si dispensarizare, iar tratamentul specific este cel cu picaturi. Cand pacientul se prezinta direct in faze avansate ale bolii, se recomanda interventia chirurgicala. Aceasta poate fi:
Trabeculoplastie laser – are dezavantajul ca poate avea efect limitat in timp
Interventie chirurgicala propriu-zisa, constand in realizarea unei fistule prin care umoarea apoasa poate sa circule mai usor si sa fie eliminata din ochi, scazand astfel presiunea intraoculara: a. Trabeculectomie sub volet scleral; b. Implantare de Sunt Ex-Press – cel mai modern tratament chirurgical al glaucomului cronic
2. Glaucomul acut
Reprezinta o urgenta de diagnostic si tratament: el necesita, pe langa tratament medicamentos (picaturi, pastile, perfuzii) si tratament laser (iridotomii Laser Yag), sau direct operatie.
Pacientii care au facut atac de glaucom la un ochi au un risc marit de a face si la celalalt ochi; de aceea, dupa tratarea ochiului cu atac, se va face tratament profilactic la celalalt ochi – iridotomii Laser Yag.
3. Glaucomul congenital
Este, de asemenea, o urgenta de diagnostic si tratament, necesitand interventie chirurgicala precoce intr-un serviciu specializat de oftalmo-pediatrie
4. Glaucomul secundar – determinat de anumite boli oculare sau generale – se trateaza in primul rand prin rezolvarea cauzei care a dus la cresterea tensiunii oculare, asociata cu tratament cu picaturi anti-glaucomatoase si, eventual, interventie chirurgicala.
Mentionam ca tratamentul cu picaturi poate avea reactii adverse, de obicei lipsite de gravitate (usturime la instilare, inrosirea ochiului, cresterea genelor, pana la scaderea vederii prin edem macular cistoid, sau reactii alergice marcate). In aceste cazuri, doar oftalmologul curant poate schimba tratamentul.
NOTA: prin tratament, glaucomul NU dispare, el se afla doar intr-o stare „protejata” care nu afecteaza viata zilnica; pentru a-l tine sub control, examenul oftalmologic trebuie sa fie continuu si regulat.
Glaucomul netratat duce mai intai la scaderea periferica a vederii si apoi la orbire ireversibila; diagnosticarea si tratamentul precoce reprezinta singura aparare contra bolii.
Chirurgia glaucomului
Operatia de glaucom e indicata, in principiu, cand tratamentul medicamentos nu mai e suficient, astfel incat tensiunea oculara ramane crescuta sau creste si mai mult, in ciuda unui tratament adecvat bine efectuat.
De asemenea, se recomanda interventia chirurgicala (trabeculoplastie laser, la inceput, eventual urmata de trabeculectomie) si in situatii in care tensiunea oculara nu e semnificativ crescuta, dar sunt alterari progressive, urmarite in timp, ale campului vizual sau/si ale tomografiei de nerv optic.
Operatia de glaucom se efectueaza sub anestezie locala, in ambulator si consta in efectuarea unui „orificiu” in zona trabeculului ocular, care sa permita scurgerea suplimentara a umorului apos din camera anterioara a ochiului, in vasele subconjunctivale, scazand astfel presiunea intraoculara.
Operatia consta in crearea unei fistule care sa dreneze lichidul din ochi si sa scada tensiunea intraoculara. Se decoleaza conjunctiva. Apoi se face un lambou steral de 5/7 mm cu bisturiu de diamant. Lamboul steral trebuie sa fie intre jumatate si la doua trimi din grosimea sclerei, partea alba a ochiului.
Dupa terminarea lamboului steral, se aplica o substanta speciala care impiedica cicatrizarea rapida. Aceasta substanta se numeste 5-fluorouracil; se decupeaza apoi fistula care va asigura scurgerea umorului apos in surplus, procedeul se numeste trabeculectomie. In acest moment se decupeaza o mica parte din sutura sclerala, orificiu care va asigura fistula si scurgerea umorului apos, micsorand presiunea intraoculara.
Se sectioneaza irisul, procedeu care se numeste iridectomie. Apoi se coase lamboul scleral cu doua sau trei fire, protejand fistula. Se controleaza eficacitatea fistulei, apoi se sutureaza si conjunctiva.
Se reface tonusul si se verifica eficacitatea fistulei dupa care operatia este incheiata.
Post-operator, se scoate pansamentul din prima zi, acesta nemaifiind necesar decat seara, la culcare, pentru ca pacientul sa nu se loveasca din greseala in timpul somnului.
Tratamentul postoperator consta in instilatii de picaturi cu midriatice (ceea ce tulbura vederea pentru cateva zile), antibiotice si cortizon. In principiu, nu mai e nevoie de picaturi hipotensoare in ochiul operat.
Trebuie evitate apasarile si loviturile, chiar minime, in zona ochiului, precum si eforturile fizice mari.
Pacientul va veni la control dupa cum ii recomanda medicul oftalmolog; prima saptamana este cea mai mportanta, dar si perioada de o luna – o luna si jumatate de la operatie, cand se poate produce o „inchistare” a bulei de filtrare, care poate determina cresterea din nou a tensiunii oculare – moment in care trebuie sa fim pregatiti pentru a o trata.
Articol realizat de Dr. Ozana Moraru, Medic chirurg oftalmolog – Clinica Oculus, Bucuresti
INTREABA SPECIALISTUL! Aveti intrebari legate de preventia, diagnosticul si tratamentul afectiunilor oculare? Aflati raspunsul de la un specialist de talie mondiala!
Trimiteti intrebarile dvs. la office@medicpentrutine.ro!
TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL
GLAUCOMULUI
Urmareste cum se efectueaza operatia pentru tratarea glaucomului, intr-un material video dublat de explicatii oferite de Dr. Cristian Moraru – Centrul Oftalmologic Oculus!