Herniile abdominale

Ce este hernia?

Hernia este o perforare sau slabire in peretele unui muschi, tesut sau membrana care in mod normal tine un organ in cavitatea sa naturala.

Cum clasificam herniile abdominale?

Herniile abdominale se clasifica dupa: topografie, modul de producere, continutul herniei (organele
herniate) si dupa evolutie.

Clasificarea topografica:

– Herniile peretelui abdominal antero-lateral sunt cele mai frecvente:

herniile regiunii inghino-femurale
herniile inghinale
herniile femurale
herniile liniei albe
herniile epigastrice (supraombilical)
herniile ombilicale
herniile subombilicale (sunt rare)
herniile liniei semilunare (hernii spiegeliene)

– Herniile peretelui abdominal posterior sunt rare si se produc prin:

triunghiul Petit
patrulaterul Grynfeld

– Herniile planseului perineal (sunt rare)

Clasificare dupa modul de producere:

Congenitale – consecinta persistentei dupa nastere a unei dispozitii anatomice fetale. Exemplu: persistenta ductului peritoneo-vaginal duce la aparitia herniei inghinale congenitale
Dobandite – apar la adult sau la varstnic ca urmare a unui efort fizic si/sau slabirii rezistentei peretelui abdominal: herniile de forta – sunt consecinta cresterii presiunii intraabdominale in cursul efortului ; herniile de slabiciune – se produc prin zonele slabe ale peretelui abdominal hipotrofic cu rezistenta mecanica scazuta, cu frecventa la pacientii varstnici

Clasificarea dupa organele herniate:

Pot hernia toate organele abdominale, cu exceptia pancreasului. Astfel, pot exista hernii ale:

intestinului subtire
ale epiploonului (ligament peritoneal care uneste viscerele)
ale colonului etc.

Clasificarea dupa evolutie:

hernii simple (necomplicate, reductibile) – continutul herniei poate fi repus in abdomen
hernii ireductibile – continutul herniei nu poate fi impins in abdomen, dar nu exista o suferinta a organelor herniate
hernii „cu pierderea dreptului la domiciliu” – continutul herniei poate fi repus
(cu dificultate) in abdomen, dar hernia se reface imediat dupa incetarea presiunii externe
hernii complicate (strangulate) – ireductibila, cu suferinta vasculara a organului herniat

Care sunt cauzele aparitiei herniilor abdominale?

Aparitia herniei are drept cauza dezechilibrul produs intre cresterea presiunii intraabdominale (efort fizic, tuse cronica, constipatie cronica, suferinte prostatice, tumori, ascita) si scaderea rezistentei peretelui abdominal (deficiente congenitale, denutritie, obezitate sau sarcini repetate).

Care este simptomatologia herniilor abdominale?

Hernia necomplicata este in general nedureroasa – la debut poate fi dureroasa datorita desirarii peretelui abdominal. Herniile epigastrice sau spiegeliene (mici) pot fi dureroase, cu senzatie de tractiune si de jena locala.

Cum se diagnosticheaza herniile abdominale?

Medicul specialist examineaza pacientul pentru a pune in evidenta prezenta „tumorii herniare” si expansiunea la tuse. La palpare se apreciaza consistenta continutului herniar, reductibilitatea (posibilitatea repunerii continutului herniar in abdomen), zgomotul hidro-aeric, explorarea defectului (traiectului) parietal. La percutie se apreciaza continutul herniei (sonoritate – intestin, matitate – epiploon). Semnele caracteristice ale herniilor sunt reductibilitatea si impulsiunea la tuse.

Cum se trateaza herniile abdominale?

Tratamentul nesangerand (ortopedic) este un tratament paliativ. El consta in utilizarea unor bandaje (centuri) care se opun exteriorizarii continutului herniar. Acest tratament este rezervat numai pacientilor varstnici, tarati, (cu risc operator ridicat) si herniei ombilicale mici a nou nascutului (care se poate vindeca spontan)

Tratamentul chirurgical are drept scop:

reintegrarea continutului herniar in abdomen
rezectia sacului hernia
refacerea solida a peretelui abdominal (prevenirea recidivei)

Etapele tratamentului chirurgical sunt: izolarea si deschiderea sacului hernial, tratarea continutului – repunerea acestuia in cavitatea abdominala si rezectia partiala de epiploon sau intestin (in caz de strangulare), ligatura sacului la nivelul coletului si rezectia sa si refacerea peretelui abdominal in functie de varietatea topografica a herniei.

Ce sunt herniile inghinale?

Herniile inghinale se produc la nivelul zonelor slabe ale peretelui posterior al canalului inghinal. Sunt cele mai frecvente hernii (90%) si predomina la sexul masculin. Canalul inghinal are un traiect oblic intre straturile musculo-aponevrotice parietale. Este strabatut de funiculul spermatic la barbat si de ligamentul rotund al uterului la femeie.

Cum clasificam herniilor inghinale?

Herniile inghinale se clasifica:

dupa mecanismul de aparitie: hernii inghinale congenitale, prin persistenta canalului peritoneo-vaginal; hernii inghinale dobandite – „de forta”, la tineri, – „de slabiciune”, la varstnici, denutriti
dupa localizarea defectului parietal si traiectul herniei: hernii inghinale oblice externe – prin foseta inghinala laterala (externa); hernii inghinale directe – prin foseta inghinala mijlocie; hernii inghinale oblice interne – prin foseta inghinala mediala (interna)
dupa raportul sacului herniar cu canalul inghinal: punctul herniar – fundul sacului apare la nivelul orificiului intern al canalului inghinal; hernia interstitiala – fundul sacului herniar se afla situat intre cele 2 orificii ale canalului inghinal; bubonocelul – sacul herniar apare la nivelul orificiului inghinal extern; hernia inghino-funiculara – fundul sacului coboara intre orificiul extern al canalului inghinal si baza scrotului; hernia inghino-scrotala – fundul sacului herniar se afla in bursa scrotala.

Cum se trateaza herniile inghinale?

Herniile inghinale se trateaza chirurgical. Exista procedee chirurgicale care refac canalul inghinal si altele care desfiinteaza canalul inghinal.

Ce sunt herniile femurale?

Herniile femurale se exteriorizeaza la nivelul lojei limfatice a lacunei vasculare prin inelul femural, delimitat intre ligamentul inghinal (anterior), ligamentul pectineal (Cooper) si vena femurala (lateral). Acestea sunt totdeauna dobandite, sunt mai frecvente la femei, datorita dezvoltarii mai accentuata in sens transversal a bazinului si a inelului femural larg.

Simptomele, evolutia, complicatiile sunt similare ale celorlalte hernii, dar strangularea este mai frecventa.

Cum se trateaza herniile femurale?

Tratamentul herniilor femurale este totdeauna chirurgical. Trebuie efectuat cat mai precoce deoarece evolueaza frecvent spre strangulare. Se practica stramtarea inelului femural prin sutura arcadei femurale si a tendonului conjunct la ligamentul Cooper.

Ce sunt herniile liniei albe?

Herniile liniei albe se produc prin orificiile vasculo-nervoase ale liniei albe. Acestea sunt: herniile epigastrice, herniile juxtaombilicale, la 2 cm fata de ombilic si herniile subombilicale, la 3 cm sub ombilic. Se asociaza in 1/3 din cazuri cu alte afectiuni gastro-duodenale sau biliare. Hernia liniei albe este mai des intalnita la barbati si reprezinta aproximativ 2% din totalul herniilor.

Cum se trateaza herniile liniei albe?

Tratamentul este exclusiv chirurgical cu desfiintarea sacului herniar si aducerea ansei inapoi in cavitatea abdominala, urmand refacerea peretelui.

Ce sunt herniile spiegeliene sau ale liniei albe laterale?

Herniile spiegeliene se produc la nivelul liniei (zonei) lui Spiegel aflata la intersectia aponevrotica a celor trei muschi lati ai abdomenului care se continua cu teaca dreptului abdominal. Acestea sunt foarte rare, mici si dureroase.

Cum se trateaza herniile spiegeliene sau ale liniei albe laterale?

Tratamentul este exclusiv chirurgical.

De retinut! In cazul tuturor formelor de hernie tratamentul este cu atat mai eficient cu cat pacientul se prezinta mai devreme la spital adica imediat dupa observarea simptomelor. Astfel se poate evita aparitia complicatiilor-interventie in regim de urgenta. Consultul de urgenta este necesar daca se manifesta greata, varsaturi, meteorism, continutul sacului herniar nu se reduce usor, sacul herniar este rosu, cianotic sau foarte palid.

Pentru prevenirea aparitiei herniilor abdominale se recomanda evitarea eforturilor intense, mentinerea unei greutati normale a corpului, o alimentatie bogata in fibre si un consum ridicat de lichide.