Hipertensiunea

Please select a featured image for your post

Hipertensiunea este definita ca o crestere anormala a tensiunii/presiunii exercitate in mod natural in anumite zone ale corpului sau de anumite organe functionale. In functie de sistemul afectat putem vorbi despre hipertensiune arteriala, hipertensiune portala si hipertensiune craniana.

Hipertensiunea arteriala reprezinta cresterea anormala a tensiunii arteriale, in stare de repaos. In functie de varsta pacientului, valorile normale difera, hipertensiunea arteriala fiind acuzata atunci cand acestea depasesc 16 centimetri mercur pentru tensiunea sistolica si 9 centimetri mercur pentru tensiunea diastolica. Persoanele varstnice prezinta in general valori peste pragurile indicate, in timp ce la copii, valorile sunt mai mici.

In functie de cauze, hipertensiunea arteriala poate fi esentiala – atunci cand cauza este neidentificata, sau simptomatica – atunci cand hipertensiunea se manifesta dintr-o cauza cunoscuta. Desi acesta din urma caz este mai putin frecvent, la pacientii cu hipertensiune simptomatica, aceasta este de obicei un semn al unei boli a rinichilor, a glandelor suprarenale sau a unei ingustari a istmului aortic. Hipertensiunea arteriala se manifesta in unele cazuri la femeile aflate la prima sarcina, ea disparand dupa nastere si neinsotind si sarcinile ulterioare – in acest caz vorbim despre hipertensiune arteriala gravidica.

Principalele simptome ale hipertensiunii arteriale sunt durerile de cap (ce survin in special in a doua jumatate a noptii), pierderile de echilibru, pierderile de memorie, stari de oboseala, perturbari ale vederii (orbiri trecatoare). La unii pacienti, hipertensiunea arteriala poate fi indicata de simptome cardiace, precum jena respiratorie, angina pectorala, sau renale, cum sunt poliuria – secretii de urina in cantitati mari, sau polakiuria – urinari extrem de frecvente.

Citeste si:  O ASOCIATIE NOUA, O MANA INTINSA CATRE CEI CARE ISI CRESC SINGURI COPII

Diagnosticul de hipertensiune arteriala se pune de obicei in urma unui examen de rutina, motiv pentru care este important ca pacientul sa mearga regulat la cabinetul medicului de familie pentru a-si evalua starea de sanatate. Trecuta cu vederea sau netrata corespunzator, hipertensiunea arteriala poate duce la accident vascular cerebral, hemoragii meningeene, insuficienta cardiaca, leziuni renale.

In hipertensiunile arteriale simptomatice, tratamentul vizeaza cauza – stenoza istmului aortic, afectiunile renale sau tumorile glandelor suprarenale, acesta fiind in cele mai multe cazuri chirugical.

Pentru hipertensiunile arteriale esentiale, tratamentul medicamentos trebuie insotit de schimbarea stilului de viata: in aceste cazuri, se recomanda evitarea expunerii la factori de stres si surmenaj, renuntarea la fumat si alcool, adoptarea unui regim alimentar hiposodat, scaderea in greutate (cu precadere la supraponderali), odihna. Strictetea regulilor de comportament alimentar si de gestionare a factorilor de stres este impusa de severitatea hipertensiunii si de varsta pacientului, cu cat tensiunea este mai severa, iar pacientul mai tanar, aceste indrumarii trebuind urmate mai strict. De asemenea, tratamentul antihipertensiv trebuie urmat cu regularitate, orice intrerupere necontrolata a acestuia putand produce un efect de ricoseu si provoca o crestere brusca a hipertensiunii arteriale.

Tratamentul medicamentos include, in cele mai multe dintre cazuri, betablocante, care au efect hipotensiv si de incetinire a batailor inimii – din acest motiv sunt contraindicate la pacientii cu bradicardie si astm. Antihipertensivele centrale, cum este clonidina, actioneaza direct asupra trunchiului central – principalul reglator al tensiunii arteriale, si favorizeaza somnul. La randul lor, vasodilatatoarele periferice cresc calibrul vaselor si maresc debitul cardiac si renal. Actiunea vasodilatatoare poate fi obtinuta si prin prescrierea de inhibitori calcici. Diureticele ajuta la eliminarea sodiului si a apei, insa acestea pot fi administrate doar cu controlul strict al actiunii asupra potasiului (kaliemie). Aceste medicamente pot fi prescrise izolat sau asociate in diferite moduri, in functie de severitatea hipertensiunii arteriale. Prescrierea lor se face doar de catre medicul specialist, odata ce au fost luate in calcul eventualele contraindicatii si interactiuni.

Citeste si:  La primele ore ale diminetii, femeile sunt mai suparacioase decat barbatii

Hipertensiunea portala reprezinta cresterea presiunii sangvine in sistemul venos portal. Vena porta este cea care conduce din tubul digestiv subdiafragmic , din splina si din pancreas, sangele venos pana la ficat. La nivelul ficatului sangele este epurat, pentru ca apoi sa fie transportat prin vena cava inferioara inapoi la inima.

Hipertensiunea portala poate avea numeroase cauze, in special de origine hematologica, tumorala sau infectioasa. Dintre acestea, cea mai frecventa cauza o constituie ciroza. Alte cauze pot fi compresiile exterioare (cancerul de pancreas), trombozele venei porte sau invaziile tumorale.

Primele simptome ale hipertensiunii portale sunt un aspect anormal al venelor subcutanate din regiunea abdominala sau toracica inferioara. Aceste vene sunt in mod natural putin sau deloc functionale, insa in cazul in care in circulatia portala sunt intalnite obstacole, acestea se dilata, provocand o comunicare spontana intre sistemul venei porte si cel al venei cave. Varicele esofagiene (sau in unele cazuri, gastrice) sunt, de asemenea, un simptom al hipertensiunii portale. Acestea se prezinta ca tumefactii de culoare albastruie, localizate in partea de jos a esofagului si pe stomac. In cazurile grave, varicele se pot rupe, antrenand astfel o hemoragie digestiva abundenta, bolnavul necesitand ingrijiri medicale de urgenta.

Citeste si:  Una din 10 femei sufera de depresie in timpul sarcinii

Tratamentul hipertensiunii portale vizeaza tratarea cauzei. In caz de ruptura a varicelor esofagiene, se impune reanimarea de urgenta a pacientului, aplicarea de transfuzii si compresii locale cu sonda cu balonas sau scleroterapia varicelor.

Hipertensiunea craniana se traduce prin cresterea anormala a presiunii in craniu, la interiorul encefalului.

Hipertensiunea craniana poate fi produsa de o serie variata de cauze: edem cerebral, hipertensiune arteriala severa, incetinirea circulatiei sanguine, sarcina, hematom cerebral, encefalita herpetica (encefalita de cauza infectioasa) sau tumori.

Principalele simptome ale hipertensiunii craniene sunt cefaleele (durerile de cap) si varsaturile. Ulterior, pot aparea pierderi ale constientei (stari de somnolenta puternica pana la coma), perturbari ale vederii si chiar cecitate (orbire).

Hipertensiunea craniana poate fi diagnosticata in urma examenului fundului de ochi, adica examinarea retinei prin pupila, urmarindu-se identificarea unei mici umflaturi localizate la originea nervului optic. Tratamentul hipertensiunii craniene este cel al cauzei, putand fiind administrate medicamente antihipertensive, corticosteroizi etc. in functie de protocolul de tratament aplicat afectiunii care provoaca hipertensiunea.


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.