Activitatea spontana a creierului considerata anterior ca fiind „zgomot alb” se schimba considerabil dupa ce o persoana invata o noua sarcina, au dovedit cercetatorii de la Scoala de Medicina din St. Louis a Universitatii Washington si de la Universitatea Chieti din Italia.
Oamenii de stiinta au demonstrat, de asemenea, ca gradul schimbarii reflecta cat de bine au deprins subiectii noua abilitate.
„Studiile recente au aratat ca in absenta unui comportament cu semnificatie clinica, chiar si in timpul somnului sau sub anestezie, activitatea spontana a creierului nu este intamplatoare, ci organizata in tipare de activitate corelata care are loc in regiuni anatomice si functionale conexe”, declara Maurizio Corbetta, autor principal al studiului, doctor in medicina, profesor de neurologie in cadrul Fundatiei Norman J. Stupp. „Motivele din spatele tiparelor activitatii spontane raman un mister, dar am demonstrat ca procesul de invatare provoaca mici schimbari asupra acestora, si ca aceste schimbari sunt importante la nivel comportamental”.
La inceputul experimentului, Corbetta s-a folosit de conectivitate imagistica prin rezonanta magnetica functionala pentru a scana activitatea spontana a creierului la 14 voluntari, acestia afalndu-se intr-o stare de relaxare. Apoi, cercetatorii au scanat subiectii in timp ce acestia petreceau intre una si doua ore, de la cinci la sapte zile pe saptamana, invatand sa priveasca un ecran component al RMN-ului pentru a detecta prezenta scurta a unei litere „T” intoarse intr-o anumita zona a ecranului. Doua componente ale regiunilor creierului au fost cu precadere active in timpul efectuarii sarcinii: partea cortexului vizual, corespondenta a portiunii campului vizual in care subiectii cautau un „T” intors, si zone din partea posterioara a creierului, implicate in directionarea atentiei catre locatia de pe ecran. Dupa efectuarea instruirii vizuale cercetatorii au scanat din nou creierele subiectilor in timp ce acestia nu efectuau nicio sarcina.
La inceputul experimentului, cand subiectii se aflau in stare de relaxare, activitatea spontana in cele doua componente ale creierului care sunt importante pentru efectuarea sarcinii vizuale era fie inactiva, fie slab corelata, iar cele doua regiuni implicate in viitoarea sarcina se activau simultan doar ocazional. Dupa efectuarea sarcinii de invatare insa, probabilitatea de activare independent a crescut in cazul fiecarei regiuni. Subiectii care au avut mai mult succes in indeplinirea sarcinii au prezentat un grad mai ridicat de „anti-corelatie” intre cele doua regiuni, dupa realizarea procesului de invatare.
Corbetta considera ca aceasta schimbare la nivelul activitatii spontane a creierului indusa prin instruire poate reflecta ceea ce el numeste o „urma a memoriei” pentru noua deprindere. Urma usureaza folosirea celor doua parti ale creierului impreuna din nou atunci cand reapare aceeasi provocare.
„Este ca si cum aceste doua structuri ale creierului invata sa se dea la o parte una din calea celeilalte”, declara Corbetta. „Dupa invatare, creierul identifica obiectivele dintr-o privire, intr-un mod care necesita mai putina atentie directa si deci, mai putina interactiune intre cele doua regiuni implicate in efectuarea sarcinii.”
Corbetta este de parere ca shimbarile in activitatea spontana a creierului, pe langa contributia la “inlesnirea” conexiunilor anatomice dintre diferite regiuni ale creierului, pot pastra o inregistrare a experientei anterioare ce obliga la folosirea metodei prin care aceleasi mecanisme sunt implicate in efectuarea unei sarcini.
„Acest lucru sugereaza ca intreruperea activitatii corelate spontane poate fi un mecanism prin care se manifesta anormalitatile functionale al creierului intr-o serie de afectiuni neurologice, psihiatrice ori de dezvoltare”, adauga autorul.
Sursa: Scoala de Medicina a Universitatii Washington