Te simti pierduta intr-o lume in care starile emotionale sunt imposibil de controlat, de dus in lumea reala. In aceste situatii exista o nervozitate care se manifesta cu putere la serviciu, acasa, in relatiile cu parintii, in relatia cu copii sau exista reactii puternice de furie, cearta, manifestare nedorita cu persoane de obicei neutre – trecatori, pasageri, conducatori auto, vecini.
Nervozitatea aceasta permite tuturor sa resimta o frustrare initiala foarte mare. Cand starea ajunge intr-un impas, cand situatia se centreaza pe o stare de tensiune, cand tensiunea este prea mare se intampla un eveniment care apare ca fiind ciudat, bizar. Exista persoane care in acest moment accepta sa inceapa o psihoterapia.
Aceasta situatie de izbucnire intr-o reactie exagerata fata de prieteni sau fata de superior sunt momente de tensiune puternica prin care putem intelege ca starea noastra emotionala este marcata de o suferinta, de o neputinta evidenta cu care nu mai stim ce sa facem. Aceasta stare presupune ca in relatia dintre ceea ce ne dorim, asteptam intre propria noastra fantasma si realitatea exterioara exista o diferenta atat de evidenta ca nu mai simtim nici una din ele, nici cea interioara si nici cea exterioara ca fiind ale noastre. Sentimentul dominant este cel de alienare si de instrainare in aceasta lume pe care, in aceasta situatie, o simtim bizara.
Un acut sentiment care apare pacientului care se simte asa este cel de neputinta de a fi cu cineva, o stare de singuratate. Cealalta varianta este tendinta de a respinge pe oricine care incearca sa se apropie. Pericolele reale sunt mult exagerate si considerate ca fiind infricosatoare, paralizante ori traumatizante, pericole mari par sa pandeasca pe aceasta persoana.
Pe de alta parte, este dificil de simtit toate aceste lucruri, pacientul cauta noi modalitati de relationare dar senzatia de nemultumire, de suferinta pare sa fie prezenta permanent. Vorbim despre o stare de suferinta care provine dintr-o stare veche. Obiectul este receptat ca frustrant, ca persecutor, ca incapabil sa ofere placere. Suferinta astfel enuntata permite elaborarea sa in diferite moduri.
Este de preferat poate ca cineva sa ia seama la propria sa suferinta inaintea de a se intampla un eveniment care sa arunce suferinta la suprafata.
Ceea ce este important de precizat este faptul ca pacientul poate sa fie intr-o permanenta lupta cu suferinta care ocupa o parte importanta din viata sa. Permanent insa singurul ideal al sau pare sa ramana evitarea momentului de exprimare clara a suferintei. Evenimentul este de obicei unul lipsit de ceva special. O cearta cu seful la serviciu in sine nu este un eveniment care sa devina catastrofal. Insa faptul ca el se produce, iar imaginea pacientului apare ca fiind un sfarsit al lumii, o stare de pierdere, de deruta. Starea de incapacitate de exprimare devine una manifesta. Pacientul nu stie de ce este atat de important acel eveniment pe care l-a sesizat ca fiind important dar nu poate sa spuna ceva coerent despre el.
Este ca si cum in campul sau psihologic, in obiectele pe care le-a creat, constituit, relationat s-a strecurat un obiect strain care este identic cu celalalte dar complet diferit in acelasi timp. Este ca si cum dintr-o multime de persoane, situatii, trairi alegi unul singur iar acesta ti se pare diferit prin faptul ca atentia ta este pe el.
Lupta cu suferinta este o preocupare importanta a multor persoane. Sa nu suferi poate sa ia forma elaborarii acestei suferinte lucru care constituie obiectul psihoterapiei sau, dimpotriva, sa eviti sa afli ca exista o suferinta.
Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.
Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.