Nu exista tip de educatie fara sanctiuni sau pedepse, pentru ca nu exista copil care sa nu greseasca. A nu sanctiona greseala inseamna a o incuraja, deci ea este necesara si are rol educativ. Nu este cazul, insa, a oricarei pedepse. Exista sanctiuni gresite care au un efect contar celui scontat. Mentionam ca de aici si pana la „bataia e rupta din Rai” este cale lunga si nici nu concepem sa luam in considerare orice fel de pedeapsa corporala exagerata, pentru ca acestea nu fac decat sa scoata in evidenta faptul ca superioritatea „musculara” determina ca dreptatea sa fie de partea ei – acesta nu este un principiu pe care doriti sa si-l insuseasca un copil.
O pedeapsa este gresita atunci cand nu-si poate atinge scopul, fiind disproportionata fata de acesta, fie pentru ca este prea mica, fie pentru ca este prea mare. Un copil pedepsit aspru de parinte pentru cele mai neinsemnate greseli nu va retine ca se urmareste indreptarea lui, ci pur si simplu ca este nedreptatit – aceasta fiind de fapt si relitatea -, iar ca urmare se va revolta in sine si se va inrai, ba va putea ajunge, prin recul psihologic, din razbunare, sa faca exact faptele cele mai rele pe care parintele doreste sa le previna si pe care copilul nu le-ar fi savarsit altfel. Din experienta padagogica, scria la un moment dat prof. dr. Anton Moisin, s-a constatat ca unii dintre cei mai violenti si agresivi baieti erau cei carora bataia li se servea acasa „odata cu masa”. Toate acestea, spune domnia sa, trezesc in copil tot ceea ce poate fi mai rau si distrug orice sansa educativa.
La polul opus se afla pedepsele ridicol de mici in raport cu fapta. Acest tip de pedepse minimalizeaza fapta, neoferindu-i copilului o idee corecta despre gravitatea faptei pedepsite. La fel de gresit este sa se aplice o pedeapsa neschimbata pentru repetarea aceleiasi greseli sau in cazul in care copilul savarseste abateri tot mai grave. Cunoscind pedeapsa anterioara si obisnuindu-se cu ea, copilul va merge „psihologic” pe un drum batatorit atunci cand va intelege noua fapta gresita si o va savarsi mai usor decat daca l-ar astepta o pedeapsa sporita.
Anton Moisin vorbeste despre o alta pedeapsa aplicata gresit: atunci cand copilul a savarsit abaterea fara sa inteleaga greseala, iar educatorul il pedepseste fara sa-i explice unde a gresit. Copilul ramane cu impresia ca este victima unei nedreptati.