Pneumoniile

Ce sunt pneumoniile?

Pneumoniile sunt boli pulmonare inflamatorii acute, cu etiologie foarte diversa, infectioasa si neinfectioasa, caracterizate prin inflamarea acuta sau cronica a alveolelor pulmonare insotita de supuratie (alveolita exudativa) si/sau infiltrat inflamator interstitial.

Cum sunt clasificate pneumoniile?

Sub raport etiologic pneumoniile se impart in doua mari grupe:

pneumonii infectioase – sunt cel mai frecvent intalnite si sunt cauzate de bacterii, virusuri, micoplasme, fungi etc.)
pneumonii neinfectioase – sunt rar intalnite si sunt determinate de agenti chimici, fizici sau prin uleiuri aspirate

Sub aspect patogenic se disting doua tipuri de pneumonii:

pneumonii primare – sunt pneumonii care se produc la persoane anterior sanatoase; ele sunt de tip lobar sau infiltrativ nesistematizat si foarte rar cu aspect bronhopneumonic.
pneumonii secundare – sunt pneumonii la care opereaza in mod preponderent factori predispozanti sau o suprainfectie bacteriana. Pneumoniile de acest tip survin ca o complicatie a unor boli bronhopulmonare preexistente (brosiectazii, tumora pulmonara, fibroze pulmonare etc.), fie ca o complicatie a unor infectii virale respiratorii (exemplu gripa, rujeola etc.) fie pe fondul unor stari patologice care genereaza conditii locale de dezvoltare a pneumoniei (atelectazie, obstructie bronsica, staza pulmonara, bronhoaspiratie, bronhoplegie etc.

Care sunt cauzele aparitiei pneumoniilor?

Suprafata extrem de mare a aparatului respirator prin care acesta intra in contact cu aerul inspirat, cu componentele infectioase si neinfectioase din atmosfera, explica incidenta mare a infectiilor pulmonare si pneumoniilor.

Patrunderea agentilor infectiosi la nivelul plamanului se face cel mai frecvent pe cale aerogena sub forma microorganismelor existente in particulele din aerul inspirat sau sub forma microorganismelor care se localizeaza initial in naso-faringe si in gura, de unde sunt aspirate in plaman. Afectarea infectioasa pulmonara se mai poate realiza, mai rar, pe cale limfatica sau hematogena, germenii ajunsi la plamani fiind filtrati si eventual retinuti la nivelul capilarelor pulmonare.

Care sunt factorii favorizanti ai infectiilor respiratorii?

Factorii favorizanti ai infectiilor respiratorii sunt:

frigul (vasoconstrictia mucoasei arborelui traheobronsic)
fumatul
poluarea atmosferica
consumul de alcool
staza pulmonara, hipoxia alveolara
obstructia bronsica
modificarea florei oro-naso-faringiene la bolnavii spitalizati, dupa tratamente antibiotice repetate
boli debilitante (ciroza hepatica, diabet zaharat, neoplazii, insuficienta renala)
medicatie cortizonica prelungita sau/si tratamente citostatice
SIDA sau alte conditii patologice cu imunitate deprimata sau compromisa (limfoame maligne, splenectomie, sindrom nefrotic,transplante de maduva sau de organe)

Citeste si:  Infectii din piscina

Ce este pneumonia pneumococica?

Pneumonia pneumococica este prototipul si principala cauza de pneumonie bacteriana din tara noastra. Desi incidenta pneumoniei produsa de Streptococcus pneumoniae a scazut foarte mult in ultimele decenii, datorita ameliorarii conditiilor generale de igiena si a administrarii precoce de medicamente antimicrobiene in infectiile respiratorii, totusi ea ramane o boala severa, mai ales la grupe selectionate de bolnavi. Pneumonia apare sporadic, la persoane anterior sanatoase, dar posibil si in mici epidemii, in colectivitati sau familie. Este mai frecventa la barbati, decat la femei, precum si in anotimpurile reci si umede (iarna, primavara), atunci cand numarul purtatorilor de pneumococ este maxim.

Care sunt cauzele aparitiei pneumoniei pneumococice?

Infectia pulmonara cu pneumococ se face pe cale aeriana. Persoanele care fac pneumonie pneumococica sunt de obicei colonizate la nivelul oro-faringelui cu germeni virulenti, care in conditiile scaderii mecanismelor de aparare ale aparatului respirator, tranzitorii sau cronice, si aspirarii pulmonare de secretii, dezvolta modificari patologice tipice.

Care sunt factorii care favorizeaza pneumonia pneumococica?

Desi individul sanatos are o capacitate eficienta de aparare fata de invazia pneumococica, o serie de factori care actioneaza temporar sau de lunga durata, pot interfera cu mecanismele de aparare respiratorie crescand susceptibilitatea la infectii. Printre acestia mai importanti sunt: expunerea la frig si/sau umezeala, oboseala excesiva, infectii virale respiratorii, alcoolism, insuficienta cardiaca, diabet, ciroza, boli pulmonare cronice, hipogamaglobulinemii castigate sau congenitale, mielom multiplu, situatii dupa splenectomie sau transplant renal.

Care sunt simptomele pneumoniei pneumococice?

Debutul este de obicei brusc in plina sanatate, prin frison solemn, febra, junghi toracic si tuse. La aproape jumatate dintre bolnavi se regaseste o infectie de cai respiratorii superioare, precedand cu 2-10 zile, maifestarile pneumonice.

Frisonul „solemn” poate marca debutul bolii: este de obicei unic, dureaza 30-40 minute, poate fi insotit de cefalee-varsaturi si este invariabil urmat de ascensiune termica. Frisoanele repetate pot apare in primele zile de boala, sugerand pneumonie severa sau complicatii.

Citeste si:  Alergii de toamna

Febra este mare, 39-40 grade C, adesea „in platou” sau neregulata. Ea cedeaza de obicei rapid, in aproximativ 24 ore, la antibioticele la care pneumococul este sensibil. Febra persistenta sau reaparitia febrei dupa cateva zile de subfebrilitate, denota de obicei o pneumonie complicata.

Junghiul toracic apare imediat dupa frison; este de obicei intens, are sediu submamar si se accentuaza cu respiratia sau tusea. Sediul durerii toracice poate varia in raport cu sediul pneumoniei, ca de exemplu durere abdominala in pneumonia lobului inferior, sau durere in umar, in pneumonia varfului.

Tusea apare rapid dupa debutul bolii: este initial uscata, iritativa, dar devine productiva, cu sputa caracteristic ruginie si aderenta de vas.

Dispneea este o manifestare comuna; polipneea, de obicei moderata, se coreleaza cu intinderea condensarii pneumonice si cu statusul pulmonar anterior bolii. Mecanismul dispneei este atat central (toxic, hipoxic), cat mai ales pulmonar (reflex), prin cresterea rigiditatii pulmonare. La cel putin 10% din bolnavi se dezvolta un herpes, la buze sau nas, caracteristic pneumoniei pneumococice.

La persoanele anterior sanatoase, pneumonia se insoteste de o reactie cardiovasculara medie: tahicardie, normo- sau usoara hipotensiune, circulatie periferica adecvata cu extremitati calde. In formele severe de boala sau la persoanele varstnice pot apare: tahicardie excesiva sau tahiaritmii supraventriculare, hipotensiune arteriala, eventual semne de insuficienta cardiocirculatorie. Se mai pot adauga: oligurie, retentie azotata, hipovolemie sau hemoconcentratie, tulburari electrolitice etc.

Cum se diagnosticheaza pneumonia pneumococica?

Diagnosticul pozitiv al pneumoniei pneumococice este relativ usor in formele tipice. Medicul specialist se bazeaza pe:

date de istoric (debut brusc, cu frison, febra, junghi toracic)
identificarea unui sindrom de condensare pulmonara, cu sputa ruginie si herpes
date radiologice (opacitate triunghiulara, segmentara sau lobara)
examenul bacteriologic al sputei

Care este evolutia pneumoniei pneumococice?

Pneumonia pneumococica are, in majoritatea cazurilor, o evolutie tipica. Sub tratament antibiotic, recomandat de medicul specialist, febra scade in 24-36 ore si afebrilitatea se obtine in cateva zile. Semnele generale de boala, tusea si durerea toracica se reduc rapid, pe cand semnele clinice de condensare pulmonara regreseaza in 3-5 zile.

Citeste si:  Conferinta Nationala de Cardiologie, editia 2012

In formele mai severe de pneumonie, in 5-7 zile, concordant cu rezolutia imaginilor radiologice. Disparitia opacitatii pulmonare radiologice se obtine in 10-14 zile, si o pneumonie cu evolutie prelungita trebuie diagnosticata daca nu s-a obtinut vindecarea clinica si rezolutie radiologica completa dupa 3 saptamani. Orice opacitate pulmonara restanta, dupa aceasta data, trebuie explorata complex, inclusiv prin bronhoscopie, pentru a exclude o pneumonie secundara unei obstructii neoplazice. La bolnavii tarati, pneumonia poate duce la deces prin insuficienta respiratorie sau prin alte complicatii.

Cum tratam pneumonia pneumococica?

Tratamentul pneumoniei pneumococice este relativ simplu in cazurile usoare, necomplicate si la persoane anterior sanatoase, dar poate deveni complex, in formele severe de boala sau complicate. In general bolnavii necesita terapie antimicrobiana si masuri de ingrijire generala, tratament simptomati si al complicatiilor. Majoritatea bolnavilor se recomanda a fi spitalizati, desi persoanele tinere cu infectie usoara sau medie pot fi tratate si la domiciliu.

Tratamentul cu antibiotice se intinde in medie pentru o perioada de 7-10 zile, dar sunt necesare 3-4 zile de afebrilitate pentru oprirea sa. Sub tratament cu antibiotice, febra dispare in 24-72 ore, starea toxica se amelioreaza rapid (1-3 zile), iar sindromul de condensare clinic regreseaza in 5-7 zile. Rezolutia radiologica se obtine in 7-14 zile.

Tratamentul general si simptomatic poate fi tot atat de important ca cel antimicrobian. Administrarea de oxigen pentru 24-36 ore, este adesea necesara pentru bolnavii cu stare toxica, cu pneumonie extinsa, cu afectiuni pulmonare asociate sau hipoxemie (de preferinta monitorizata, in special la bolnavii cu istoric de boala pulmonara preexistenta). Hidratarea corecta, pe cale orala sau intravenos, este adesea necesara, avand in vedere tendinta la deshidratare si tulburari electrolitice, produse de febra, transpiratii intense, varsaturi etc. Medicatia antipiretica este in special indicata la bolnavii cu febra mare, care tolereaza prost tahicardia (varstnici, cardiopati, pulmonari cronici). De asemenea, durerea pleurala poate fi mult redusa cu aceasta medicatie. Desi sindromul toxic general si hipotensiunea arteriala sunt rare in pneumonia pneumococica, uneori este necesar controlul hipotensiunii arteriale prin administrarea de lichide parenteral si de corticosteroizi.


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.