Cand cei doi refuza actul sexual sub un motiv sau altul vorbim despre o situatie a relatiei de cuplu care este resimtita ca fiind frustranta, neplacuta, tensionata. Situatia repetata devineun mod de functionare al cuplului care ridica multe intrebari privind pe fiecare in parte si pe cei doi. Astfel, motivul aparent al refuzului pare legat de oboseala, de stres, de lipsa de chef, etc. Pentru a vorbi despre aceasta situatie ar trebui sa avem in vedere faptul ca unul din parteneri intentioneaza un act sexual.
De ce aceasta situatie de cerere si refuz sistematic? Ce se intampla in psihicul lor si al legaturii? Cred ca putem considera aceasta situatie ca un simptom al legaturii de cuplu. Actul sexual este investit intr-un mod neplacut, intr-un mod de evitat. Cererea nu este suficient de „interesanta” este un alt motiv pe care il putem evoca. Ce fantasma a refuzului apare in acest context? Putem vorbi despre un scenariu de persecutie in care unul din participanti refuza, frustreaza intr-un cuvant persecuta pe celalalt. Acest scenariu de persecutie este valid atat timp cat refuzul este considerat ca atare.
Din aceasta perspectiva a persecutiei am putea sa vorbim despre o legatura de cuplu bazata pe o fantasma de persecutie. In acest caz, am putea presupune ca partenerul a fost ales ca partener pentru ca el are capacitatea de a persecuta in conformitate cu fantasma proprie. Este o necesitate a refuzului pentru amandoi. In aceste situatii nici cererea nu este suficient de decisa iar refuzul este acceptat cu neplacere intr-un anumit plan si cu satisfacere („stiam eu – asa sunt femeile / barbatii”) in alt plan.
Exista si situatia in care acest refuz este un simptom al crizei in care se gaseste cuplul. Refuzul, lipsa de atractie pentru celalalt este un semn – simptom ca un cuplu este intr-o situatie de blocaj. Este de asteptat ca in aceste situatii cei doi sa aiba capacitatea de a aduce in planul comunicarii, al elaborarii si al fantasmarii situatie de blocaj. Refuzul este asociat cu alte momente ale cuplului care, probabil, vorbesc despre aceeasi criza (relatii extraconjugale, probleme de exprimare, certuri frecvente, disfunctii sexuale, amenintari cu suicidul, evitarea frecventa a prezentei partenerului, etc.).
Mai exista o situatie in care unul din cei doi are o relatie dificila cu sexualitatea proprie. In aceste cazuri vorbim despre o relatie care incearca in permanenta sa scoata sexualitatea din legatura lor si sa o situeze intr-un plan al datoriei (asa fac oamenii casatoriti; sexul este o datorie de familie). Pentru ca acest lucru sa fie posibil este necesar sa existe si un partener care isi da acordul pentru acest lucru. Dar cum dorinta sexuala ramane prezenta, unul din cei doi se declara nemultumit si incearca sa „protesteze” impotriva acestui fapt de refuz.
Putem sintetiza spunand ca terapiile de cuplu ne arata ca participantii aduc in plan manifest o relatie intre sexualitate si interdictie – dorinta sexuala este interzisa, refuzata, reprimata, supusa unor cenzuri suplimentare. Terapiile individuale demonstreaza ca aceste tendinte sunt asociate cu alte stari – simptom (depresiva, obsesionala, conversiva). Fiecare din ele permit mutarea temei sexualitatii in alt plan si exprimarea ei printr-un simptom.
Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.
Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.