As putea sa va propun urmatoarea imagine: in evolutia unui cuplu, ca in crearea a orice exista mai multe etape:
Alegerea partenerului.
Perioada de crestere a cuplului.
Perioada de functionare reala a cuplului.
Alegerea partenerului este un moment de infiintare, de fondare a cuplului care reprezinta o etapa in care o persoana este in cautarea unei alte persoane pe care o putem numi obiect. Aceasta persoana este selectata dintre persoanele cunoscute in plan real si care este necesar sa exprima un continut personal puternic. Toate aceste variate continuturi vor fi exprimate in cuvinte de tip: „il/o iubesc pe…”.
Principala caracteristica a momentului o reprezinta violenta sa. Persoana cealalta este desprinsa din campul larg al strainilor si devine una familiala si familiara. Acest act de intruziune in familie este unul resimtit ca fiind violent la nivelul legaturilor familiale, asa ca reactia asteptata de mediul familial este una de respingere. Pentru a compensa aceasta reactie este necesara o mare energie care se caracterizeaza printr-o iubire mare a celuilalt. Implicit rezistenta familiei devine un criteriu de selectie a cuplului si a partenerului. Sa nu uitam ca toate acestea sunt inconstiente.
Perioada de crestere a cuplului este una centrata pe fantasmare, pe lumea interioara, pe idealurile proprii. Partenerul pare desprins dintr-un scenariu promitator care aparent satisface toate necesitatile reale si imaginare. Este perioada in care cuplul se intoarce spre realitate si incearca sa rezolve toate problemele reale intr-un plan imaginar. In aceasta perioada are loc o asezare a cuplului – mobila, casa, masina, copii. Este o perioada in care se fac tot felul de lucruri iar verbul principal este actiunea. De obicei corespunde cu perioada de asezare individuala a fiecaruia. Dar principala caracteristica ramane situarea mai curand in planul fantasmei decat a realitatii iar aceasta situare permite efectuarea tuturor actiunilor implicate.
Perioada de functionare este una de maturitate a cuplului. Pacientul – cuplu este cel din aceasta perioada. Deseori acum, desi au trecut 5 ani sau chiar 10 cuplul devine atent la el insusi si la fiecare. Este perioada care imbina individualul cu cuplul – cautarea de sine si cea de cuplu par sa se sustina reciproc. Pana acum fiecare separat si impreuna au facut tot felul de lucruri. Acum incearca sa inteleaga de ce au procedat asa. Cuplul nu mai este in iubirea fantasmata, ci intr-una reala.
Copiii obliga de multe ori pe cei doi sa se intoarca spre realitatea lor proprie si a celuilalt. In aceste conditii apare si problema fundamentala – nici un partener nu este in realitatea lui asa cum a fost creat de fantasma proprie. De aici incepe o cautare reala a celuilalt marcata de tot felul de stari, suferinte, nemultumiri, uneori separari, relatii extraconjugale.
Se vorbeste despre dragostea care dureaza 3 ani, despre crize de 40 de ani sau despre alte situatii care sunt receptate ca inevitabile. In fapt, este un proces de la aparenta stare de bine a iubirii fantasmate la cea reala. Si asta e dureros si, de multe ori, trist. Dar si singura varianta de a crea o stare de bine si de realitate a legaturii de cuplu.
Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.
Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.