Un copil se naste in relatie cu parintii sai. Este din punct de vedere biologic, fiul sau fiica lor si este rezultatul intalnirilor dintre cei doi, din relatia lor se naste copilul. Cei doi il insotesc pe copil in toata perioada sa. Ei ii dau nastere si il cresc.
Primele relatii cu lumea, cu mediul sunt cele cu parintii. Modul de a fi al mamei este prezent inca din primele zile de viata. Modul lor de a se relationa este baza pe care se dezvolta copilul. Primele schimburi reale cu alte persoane sunt cu parintii. In acest context sa trecem cu indiferenta peste relatia cu parintii cand ei constituie o parte importanta din tine?
Pentru ca orice se intampla mai departe in viata ta, se va scrie pe aceasta baza venita de la parinti, de la cei care ocupa un loc interior major. Parintii dau si idealuri, asteptari dar si temeri, angoase, anxietati. Le pun in mediu pentru ca sunt parte din ei iar mediul familial devine parte din copil.
Orice terapie afirma ca fiind importanta relatia cu parintii. Spunem intr-o incercare de vulgarizare a psihoterapiei ca ne alegem partenerul dupa imaginea mamei sau a tatalui. Lucrurile nu stau chiar asa insa este strecurata ideea importantei decisive a imaginii parintilor in evolutia oricarui om.
Dar ce este aceasta importanta? In fond cu parintii au fost in trecut, atunci cand erati copii. Acum ati devenit adulti, de ce sa mai aiba importanta ce a fost atunci?
Pentru ca starea nu este doar de trecut si, mai ales, este vorba despre faptul ca parintii functioneaza ca instante interioare. Nu ei in mod real ci parti interioare din fiecare se aseaza in consonanta cu ceea ce reprezinta parintii pentru el. O parte severa din noi este in consonanta cu o severitate a mediului in care ne-am format iar acest mediu poarta amprena parintilor intrucat ei au avut forta sa-l faca sa fie astfel.
Ca urmare atunci cand vorbim despre relatia din copilarie cu parintii, vorbim in fapt despre cum esti tu, despre modul tau de a fi. Ai incercat de multe ori sa fii ca tatal sau mama ta sau poate invers – sa nu fii ca el sau ea. Indiferent de varianta exista tema reperului formulat de relatia cu parinii.
Ai invatat sa fii prudent, sa fii protejat in aceasta relatie cu parintii. Ai invatat sa fii femeie din fetita admirata de tata sau barbat din baietelul recunoscut de mama. Ai invatat ca apartii unei generatii. Ai invatat ca apartii unei familii deosebite prin ceea ce au facut parintii, bunicii sau strabunii.
Daca azi ceva nu functioneaza, intr-un fel sau altul vei regasi si relatia cu parintii ca punct principal de reper. In mare este vorba despre tine, despre generatia, sexul si apartenenta la o familie.
Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.
Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.