Sforaitul si apneea de somn

Ce sunt sforaitul si apneea de somn?

Atat sforaitul, cat si apnea obstructiva de somn, constuie conditii declansate de obstructionarea cailor respiratorii sueprioare. Cu alte cuvinte, fluxul normal de aer este blocat undeva intre nari si trahee. In unele cazuri, lasate netratate, acest conditii pot degenera in sindrom cu apnee in somn obstructiv.

In functie de gradul de onbstructie, pacientul experimenteaza fie colaps partial al tesutului moale ale cailor respiratorii superioare si produce un zgomot, pe care il denumim sforait, fie, daca obstructia este totala, se produce apneea (clopas total al respiratiei timp de 10 secunde sau mai mult) ori hipopneea (o scadere cu 50% sau mai mult a fluxului aerian, timp de 10 secunde sau mai mult).

Care sunt semnele si simptomele apneei de somn?

Ca o consecinta directa a obstructiei respiratorii, nivelul de CO2 din sange creste, iar nivelul de oxigen scade proportional cu severitatea acesteia. Acest tipar disruptiv de somn duce la stari de fatigabilitate, letargie, scaderea abilitatii de concentrare, iritabilitate, migrene matinale.

Aceste consecinte sunt usor de recunoscut, insa efectele pe termen lung asupra sistemului cardiovascular sunt deseori trecute cu vedere, in ciuda faptului ca anul se estimeaza ca produc 30.000-40.000 de decese. Apneea de somn, lasata netratata, poate duce la boli pulmonare, cresterea tensiunii arteriale si hipertrofie ventriculara. Mai mult decat atat, scaderea semnificativa a nivelului de oxigen poate cauza artimii cu potential letal.

Cum este diagnosticata apneea de somn?

Sforaitul, apneea de somn sau hipopneea, miscarile perioadice ale picioarelor, parasomniile, tulburarile somnului REM sunt evaluate in mod obisnuit printr-un examen clinic derulat in spital sau in laboratoare de somn special amenajate. Rezultatele astfel obtinute sunt apoi folosite pentru trasarea planului de tratament, corelat nevoilor pacientului.

De-a lungul timpului au fost create si dispozitive de monitorizare care pot ajuta clinicianul sa diagnoticheze apneea de somn, fara a fi nevoie ca pacientul sa fie internat. Desi nu la fel de ample sa polisomnograma, aceste examene la domiciliu sunt mai putin costisitoare si scutesc pacientul de disconfortul asociat spitalului.

Cum este tratata apneea de somn?

Odata diagnosticata apneea sau hipopneea de somn, vor fi formulate recomandarile clinice. Acestea vizeaza invariabil exercitiul fizic, scaderea in greutate, evitarea bauturilor alcoolice inaintea somnului si nu numai.

Apoi pacientul este programat pentru calibrarea CPAP (in laborator) sau AutoPAP (la domiciliu). Procesul de calibrare este menit sa stabileasca nivelul optim de presiune ce urmeaza a fi aplicata de un dispozitiv care ca interveni atunci cand caile aeriene ale pacientului sunt obstructionate. Daca, spre exemplu, presiunea exercitata de 10cm de apa se considera a fi cea necesara pentru a deschide caile respiratorii ale pacientului apneic, atunci nivelul de presiune va fi programat in memoria dispozitivului.

Apoi, odata ce efectele pe termen scurt si lung sunt luate in calcul, pacientul poate opta pentru corectarea chirurgicala a acestei conditii. Imediat ce acesta realizeaza ca sforaitul nu este doar un zgomot deranjant si poate avea implicatii mai grave, se recomanda o evaluare clinica pentru apneea obstructiva de somn. S-a estimat ca aproape toti pacientii apneici sforaie, iar dintre cei care sforaie foarte puternic, doua treii au dezvoltat deja apneea de somn. Mai mutl decat atat, riscul estimat de infarct miocardic este de 8-10 ori mai mare la indivizii care sufera de apneea obstructiva de somn, decat la cei care nu sufera de aceasta afectiune.

Factorii care predispun la dezvoltarea apneei de somn sunt oboseala excesiva, data de programe de somn neregulate, afectiuni neuromusculare care duc la scaderea tonusului musculaturii cailor respiratorii, varsta, sexul (barbatii sunt mai afectati decat femeile, cu un raport de 6:1), consumul de alcool, fumatul, folosirea sedativelor, alergiile, polipii sau infectiile cailor respiratorii superioare, amigdale hipertofice, diformitati ale nasului sau septului, precum si malformatiile congenitale ale craniului.

Atunci cand un individ sforaie si prezinta, in pararel migrene matinale, somnolenta excesiva pe timpul zilei, iritabilitate, schimbari de personalitate, impotenta sau scaderea libidoului, se recomanda un consult amplu de specialitate. Se va efectua o polisomnografie – pentru a califica severitatea problemei, si un IDR (indice de disturbanta respiratorie, adica media pe ora a apneelor si hipopneelor), pentru justifica protocolul de tratament oferit pacientului.

Optiunile de tratament sunt mai variate acum decat in urma cu 5 ani, pacientului punandu-i-se la dispozitie atat tratamente medicale, cat si chirurgicale, precum si recomandari privind schimbarea stilului de viata.