Stabilitatea si constanta: elemente cheie ale relatiei terapeutice

De ce e important intr-o relatie terapeutica sa existe o constanta si o stabilitate? Pe scurt, am putea spune asa. Fiind o relatie terapeutica presupune ca va exista candva un moment in care vom discuta lucruri dificile care tin de suferinta, de nemultumiri, de laturi care sunt noi si pe care le-am vrea sa nu existe. In mod, poate paradoxal, ele nu apar de la inceput. La inceput se vorbeste despre durere si nu despre suferinta. Pacientul spune ce il doare, ce il supara, de ce anume ar vrea sa se vindece. Acest lucru este similar unei interventii medicale. Daca ne gandim la un chirurg, el nu va opera de cum intra pacientul pe usa. Operatia va fi mai tarziu, dupa ce o multime de alti pasi se vor fi facut. Dar la inceput este vorba despre durere.

Cum durerea ne marcheaza o suferinta, ne asteptam ca la un moment dat ea sa apara in relatia terapeutica. In acel moment, pacientul ar cobori si nu ar vrea sa mai auda de asa ceva. Este un comportament normal pe care pacientul nu il doreste, dar care pare sa fie mai atractiv in acel moment. Este ca si cum ar avea de ales intre dorinta imediata de „bine” si dorinta reala de „bine”. Binele imediat inseamna sa scape de suferinta fugind de ea. Binele real este cel in care suferinta nu mai exista.

Citeste si:  Prima inima artificiala

Acest aspect confera o obligatie de constanta in ciuda acestor momente in care, mai curand, ar fugi. Propunerile terapeutului privind frecventa, durata etc. sunt facute pentru binele real al pacientului. Ele nu sunt niste impuneri, ci sunt modalitati de a face lucrurile impreuna intr-un context favorabil.

Daca suferinta ar putea sa fie exprimata mai repede, daca nu ar exista aceasta constructie in care pacientul se protejeaza de suferinta traind o durere care este in conformitate cu el, atunci psihoterapia ar fi un lucru simplu si s-ar termina repede. Cum acest lucru nu este posibil – pentru ca daca ar fi posibil, terapia ar fi deja terminata – este necesar un ritm constant, stabil care dureaza in timp. Altfel nu mai este o tratare a suferintei care este specifica psihoterapiei, ci o tratare a durerii care este o modalitate scurta, rapida si careia ii este suficient un ritm rar.

Citeste si:  Medicover ofera 250 de consultatii gratuite in Bucuresti, Timisoara si Iasi

Poate aveti un dezacord cu privire la paralela mea cu chirurgia. Ati putea spune ca exista cazuri in care chirurgul intra in operatie fara un consult initial, fara a intreba ce-l doare pe pacient. De acord, dar acestea sunt cazuri de urgenta. In psihoterapie, notiunea de urgenta nu isi are locul. Daca ceva este urgent, incat trebuie tratat imediat, aceasta nu este o situatie de tratare, ci este o situatie de psihiatrie uneori, alteori este expresia unei crize situationale care nu necesita o psihoterapie sau psihanaliza, ci o consultatie sau o consiliere psihologica. Aceste situatii nu necesita o stabilitate si o constanta, ci mai mult o modalitate de insotire pentru a parcurge dificultatea momentului.

Citeste si:  Infectiile respiratorii

In ansamblu, nevoia de stabilitate si de constanta a tratamentului analitic este dat de siguranta pacientului ca lucrurile vor fi bine. Stabilitatea este specifica oricarei relatii care are un scop bine definit. La scoala exista cererea de stabilitate pentru ca educatia sa se poate desfasura. Stabilitatea este data de prezenta constanta a ambilor participanti la aceleasi ore, in aceleasi zile. Aceasta este imaginea stabilitatii. Nu se rezuma la asta, dar este imaginea cea mai clara.

Pe masura ce cei doi reusesc sa se apropie de zona suferintei si durerea exprimata de pacient de la inceput isi pierde sensul si atunci nu mai exista. Dar acesta este un efect secundar si nu un scop in sine.

Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.

Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.