Terapeutul – parintii – profesorii: triada terapeutica in ADHD

Potrivit expunerii sustinute de psiholog Domnica Petrovai in cadrul Simpozionului Asociatiei Medicilor de Familie – Bucuresti cu tema “Sanatatea elevului – o abordare holistica”, ce s-a desfasurat in 10 septembrie 2009, prin intermediul interventiei comportamentale in cazul copiilor diagnosticati cu ADHD, parintii, profesorii si copii, deprind de la terapeut o serie de tehnici si abilitati specifice care ii vor ajuta pe copii sa invete comportamente noi, pozitive.

Modificarea comportamentala este, de cele mai multe ori, descrisa prin asa-numitul model ABC, in care A sunt antecedentele, adica ceea ce apare sau se intampla inainte de producerea unui anumit comportament problematic, B se refera la comportament (din englezescul – behavior), adica ceea ce face copilul problematic si ceea ce ar dori parintele sau profesorul sa schimbe; iar C sunt consecintele sau altfel spus, ceea ce se intampla dupa ce copilul a manifestat comportamentul-problema.

In programul de interventie comportamentala, adultul invata sa schimbe antecedentele (felul in care solicita copilului sa indeplineasca o anumita sarcina) sau consecintele (reactia pe care copilul o manifesta cand se supune solicitarii), astfel incat copilul sa-si modifice comportamentul.

Citeste si:  Lipsa de somn te pune in pericol, pentru ca oboseala provoaca somnambulism

Programul de modificare comportamentala incepe, potrivit psihologului Domnica Petrovai si colectivului de autori ai materialului destinat parintilor care au copii ce sufera de ADHD, cu o evaluare completa a problemelor copilului, incluzand toate contextele in care traieste acesta: acasa, la scoala si in alte medii sociale. Cele mai multe informatii vin de la parinti si de la cadrele didactice. Pentru a elabora lista cu obiective de interventie asupra comportamentelor problematice tinta, care se doresc schimbate, este necesar ca terapeutul sa evalueze copilul. Schimbarea acestora il va ajuta pe copil sa functioneze mai bine si sa mentina aceasta imbunatatire pe termen lung.

Comportamentele tinta sunt acele comportamente negative care vor fi inlocuite cu comportamente noi, alternative, adecvate, pe care copilul le va invata treptat. Astfel, obiectivele de interventie nu vor fi in mod obisnuit simptomele vizibile ale tulburarii – hiperactivitatea, neatentia, impulsivitatea, ci mai degraba comportamente-problema specifice, cu care copilul si cei din jur se confrunta in viata de zi cu zi. Cateva exemple, oferite de autorii manualului, sunt “completarea sarcinilor de lucru cu o acuratete de 80%” ori “respectarea regulilor clasei”, la scoala; iar acasa, conformarea “la solicitarea sau cererea mamei”.

Citeste si:  Un ficat sanatos, un organism sanatos

Dupa identificarea comportamentelor tinta, interventiile comportamentale similare se implementeaza atat acasa, cat si la scoala. Parintii si profesorii invata si stabilesc programe in care antecedentele (A) si consecintele (C) sunt modificate pentru a schimba comportamentele tinta ale copilului (B). Raspunsul la interventie este monitorizat in mod constant, folosindu-se observatia si masurarea frecventei cu care anumite comportamente se manifesta inainte si dupa interventie, pentru ca aceasta sa poata fi adaptata in cazul in care nu se constata modificari pe termen scurt.

Contributia parintilor in interventia comportamentala s-a dovedit deseori eficienta in terapia copilului si adolescentului cu ADHD. Fiind dificil pentru parinti sa cumpere o carte si sa-si construiasca singuri programele de interventie, ajutorul primit de la specialist este esential. Programele de instruire comportamentala adresate parintilor, vizeaza de obicei o serie de aspecte legate in principal de structurarea contextului de acasa – prin impunerea de reguli, folosirea unui mod adecvat de formulare a solicitarilor si elaborarea unui sistem de recompensare atat a comportamentului pozitiv manifestat acasa, cat si a celui de la scoala. De asemenea, parinti sunt instruiti sa apeleze la retragerea recompenselor sau privilegiilor ca raspuns la comportamentele neadecvate, precum si sa aprecieze comportamentele adecvate, laudandu-le intr-o mai mare masura decat sunt criticate sau pedepsite primele.

Citeste si:  Cancerul va fi ucigasul numarul 1 in lume in 2010

Pentru a se obtine cele mai bune rezultate, autorii manualului recomanda ca interventia in familie, in contextul scolar si cel individual, sa se realizeze simultan.

Articol realizat de: biolog Rodica Popescu

Sursa: Tulburarea de hiperactivitate si/sau deficit de atentie – material destinat parintilor care au copii ce sufera de ADHD (autori: Iuliana Dobrescu, Domnica Petrovai, Sorina Constandache)


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.