Terapia analitica de cuplu se desfasoara de catre doi parteneri intre care exista o relatie sexuala. Faptul ca in cuplu exista aceasta parte sexuala are in primul rand un rol definitoriu – nu oarecare doi oameni formeaza un cuplu. Atunci cand relatia sexuala nu exista vom vorbi despre o legatura de familie. Daca in terapie vine mama impreuna cu copilul nu putem sa vorbim despre o terapie de cuplu ci despre una de familie in care legatura este intre generatii diferite si nu exista relatia sexuala.
Prin ce sunt importante aceste precizari – ca atunci cand se face o cerere pentru o terapie de cuplu se va vorbi despre intimitatea cuplului si nu numai despre functionarea generala a familiei sau a unei persoane.
Terapia analitica de cuplu incepe in momentul in care cuplul remarca o criza care nu este individuala. Adica o anumita problema nu este resimtita ca individuala ci ca una generala. Putem vorbi despre trei contexte mari in care se incepe terapie de cuplu:
Cand viata sexuala este afectata iar problema sexuala nu este data unei singure persoane (el sau ea) ci cei doi realizeaza ca exista aceasta dificultate comuna de a avea un act sexual adecvat.
Cand cuplul este intr-un moment de criza care ia, in mod obisnuit, forma unei suite de certuri pe o tema sau alta. Din multele exemple posibile putem spicui – tema geloziei in cuplu sau a amenintarilor reciproce, a violentei in cuplu, etc. Vorbind generic a unei stari de tensiune care devine generala si insuportabila.
Cand cuplul este intr-o perioada de despartire in care amenintarea cu despartirea pare sa fie o forma de a trai impreuna cu bagajele la usa. In aceasta situatie cei doi sunt pusi in situatia sa incerce sa fie impreuna sau sa se desparta. Este una din cele mai frecvente cereri.
Atunci cand cuplul nu reuseste sa aiba un copil. In aceasta situatie exista o stare de tensiune care se accentueaza, care devina periculoasa pentru amandoi. Cuplul incearca fie sa faca ceva cu aceasta situatie – sa se impace cu ea, sa actioneze cumva, fie sa rezolve motivele pentru care nu au copii. Indiferent de varianta aleasa cuplul traieste momente de mare tensiune pe care incearca sa le absoarba iar tensiunea devine un inamic important al obiectivului lor. De multe ori aceasta situatie ajunge sa fie o psihoterapie individuala cu viitoarea mama.
Acest moment de inceput nu este unicul obiectiv. Cererea va lua forma analizei legaturii de cuplu, adica a modului in care s-a ajuns in aceasta situatie si a afectelor inconstiente pe care cuplul le probeaza in ceea ce se intampla intre ei. Vorbim despre situatiile de mai sus ca fiind simptome pe care cuplul le resimte si care semnaleaza dificultati care au devenit acute.
Cum realitatea arata ca nu exista o cerere in afara unei situatii de criza majora, aceasta ne face sa consideram ca terapia analitica de cuplu este necesar sa se desfasoare pe doua coordonate – pe cea de depasire a crizei si pe cea de vindecare a legaturii. Legatura de cuplu este una puternica, unica si aparte care difera de toate celelalte tipuri de relatii si legaturi. Atentia pentru propriul cuplu, pentru legatura cu celalalt este inerenta si ocupa un timp important pentru fiecare. In situatia de criza aceasta atentie este si mai intensa punandu-i pe cei doi intr-o situatie de presiune.
Terapia analitica de cuplu este o sansa pe care doi oameni o pot avea in a depasi atat situatia actuala, cat si asigurarea unui cadru optim pentru urmasi.
Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.
Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.