Tratamentul tulburarilor mintale: cu sau fara medicamente?

Atunci cand vorbim despre situatii psihiatrice, tratamentul psihoterapeutic pare sa puna problema daca sa fie cu medicamentatie sau fara. Problema devine mai simpla poate atunci cand psihoterapeutul este si psihiatru si poate sa propuna o varianta de abordare – psihiatrica si / sau psihologica. Mie mi se par ca mai curand discutia este una care se duce in contradictoriu. Medicamentatia conduce la o scadere a capacitatii de autosesizare a ceea ce se intampla interior determand o pozitie de „anesteziere” a proceselor psihice, ar fi o varianta de abordare. Un pacient non-nevrotic are nevoie de un tratament psihiatric pentru a putea sa fie functional este varianta opusa.

Atunci cand incercam sa ne punem impreuna cu pacientul, in aceasta problema a medicamentatiei, am putea sa avem mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, un tratament psihiatric este dat de un psihiatru care are competenta de a evalua corespunzator situatia medicala si de a lua deciziile corespunzatoare. Plecand de la aceasta premisa am avea pe de o parte o limita clara intre psihoterapie si psihiatrie, intre medicina si functionarea psihologica.

Citeste si:  Tratamente naturale pentru prevenirea infectiei urinare

Mai clara mi se pare situatia in cardiologie, unde medicul poate face diferentierea intre un atac de panica, ce se manifesta prin palpitatii ale inimii, si un simptom al unei afectiuni cardiologice si poate sa ia decizia ca atare. Ambii pacienti pot sa fie intr-o psihoterapie si cel care sufera de inima si cel diagnosticat ca avand atact de panica. Totusi, niciodata pacientul nu isi va intreba psihoterapeutul daca este bine sa isi ia tratamentul pentru inima sau sa renunte la el.

Pastrand modelul cardiologului cred ca similara este si situatia psihiatrului. El este pus in situatia sa ia o decizie de tratament pe care o considera corecta si adecvata. Dar apare intrebarea – de unde atunci este curiozitatea pacientului privind continuarea tratamentului sau psihiatric? Care este conflictualitatea care face ca un tratament decis de un medic sa fie pus sub semnul intrebarii de pacient in relatie cu o alta persoana, cu o alta specializare.

Citeste si:  7 secrete pentru a creste un copil fericit

Cel mai la indemana probabil tine de vecinitatea domeniilor – psihiatria si psihoterapia par sa aiba multe puncte in comun. Termeni din psihiatrie ajung in vocabularul uzual la psihanalistilor si psihoterapeutilor. La origini, crearea profesiei de psihoterapeut a fost facuta de absolventi de medicina. Aceasta istoricitatea nu poate sa fie eludata. In cardiologie, diferenta pare sa fie foarte clara. Delimitarea intre cardiolog si psihoterapeut este una evidenta si pentru profesionisti si pentru pacienti. Consecinta acestui fapt este urmatoarea – cardiologul este mai apt sa evalueze un caz de psihoterapie decat psihiatrul. Aceasta claritate este trasmisa si pacientului. De asemenea, psihoterapeutul este pus in situatia sa aiba aceasta claritate a delimitarii si poate sa vada limita intre domenii.

Relatia psihiatrie – psihoterapie este una complexa, iar aceasta delimitare nu mai este atat de clara. Veleitatile psihiatrice ale psihoterapeutului si reciproc cele psihoterapeutice ale psihiatrului fac sa existe o confuzie pe care pacientul o resimte din plin.

Citeste si:  Remedii naturale pentru arsurile solare

Trecand dincolo de limita stiintificului, asa cum il percepem, ne putem duce mai departe in sfera biorezonantei, astrologiei, alte orientari de factura orientala care fac mereu sa existe o aparenta confuzie. Problema mi se pare ca poate sa fie clarificata pentru psihoterapeut care are un domeniu care este separat de cardiologie, psihiatrie, astrologie, coafura sau oricare altul. Atat timp cat el respecta aceste delimitari si nu incearca sa intre intr-o concurenta cu ele, si pacientului ii sunt clare lucrurile. Similar, as presupune, ca stau lucrurile in fiecare domeniu indiferent de actul propriu de credinta al unui profesionist. Necesitatea de limita este inerenta pentru a nu crea confuzie pacientului.

Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.

Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.