Tulburarile de comportament alimentar, mai mult decat o problema de imagine

Tulburarile de comportament alimentar afecteaza, in mod vizibil din ce in ce mai multe persoane, iar efectele acestora asupra sanatii sunt mai mult grave decat ar parea la prima vedere. Desi nu in mod exclusiv, femeile sunt cele mai afectetate de aceste tulburari, ele fiind adesea considerate tulburari feminine. Cazurile tot mai dese si consecintele tot mai tragice ale acestui tip de tulburari, au determinat comunitatea medicala si opinia publica deopotriva sa devina tot mai interesate de cauzalitatea si metodele de tratament adecvate pacientilor diagnosticati cu anorexie nervoasa sau bulimie nervoasa.

Anorexia nervoasa, desi prezenta ca simptomatologie in comportamentul alimentar al femeilor inca din Evul Mediu, a fost diagnosticata, per se, de catre Sir William Gull, medicul reginei Victoria, capatand la finele celui de-al doilea mileniu si la inceputul mileniului trei, noi forme de manifestare. Psihiatrii si psihologii au incercat adesea sa gaseasca o explicatie pentru declansarea acestei tulburari, insa niciodata nu s-a putut prezenta o explicatie clara, acestea variind de la interpretarile psihanalitice, care argumentau ca aceasta ar fi o tulburare de ordin sexual, si pana la influentele mass-media care promoveaza siluetele exagerat de slabe ale femeilor. Stiinta moderna vede anorexia nervoasa drept reactia anumitor femei la presiunile societatii contemporane. Femeia moderna trebuie sa isi asume in mod continuu performante in toate rolurile sociale, de la cel de mama si cel de sotie la cel al femeii de cariera.

Simptomatologic, anorexia nervoasa se manifesta prin refuzul de a mentine greutatea corporala la, sau peste, o greutate normala minima pentru varsta si inaltimea pacientului. Acest refuz este dublat de frica intensa a nu lua in greutate sau de a deveni grasa. Pacienta se confrunta insa cu o perturbare a perceptiei propriei greutati: chiar daca este subponderala, va dori permanent sa “mai dea cateva kilograme jos”, “sa mai slabeasca putin”. Un criteriu relevant pentru diagnosticarea anorexiei nervoase la femeile postmenarhice este instalarea amenoreei, adica absenta a cel putin trei cicluri menstruale consecutive. Pentru ca organismul este privat de substantele nutritive care ii sunt atat de necesare pentru o buna functionare, acesta incepe sa “se inchida”, sa-si limiteze functiile pentru conservarea sa – suspendarea functiei reproductive este un semnal de alarma pe care nu trebuie sa-l treceti cu vederea daca suspectati ca dumneavoastra sau o persoana apropiata puteti suferi de anorexie nervoasa.

Citeste si:  Nutritia pentru unghii sanatoase

Efectele anorexiei nervoase si implicit a privarii de hrana pot fi dramatice asupra organismului. Creierul si sistemul nervos, aparatul circulator, intestinele, functionarea hormonala, inima, rinichii, muschii si articulatiiile, dar si parul sunt supuse consecintelor grave ale tulburarii. Anorexia nervoasa poate declansa, in functie de severitate si derularea sa in timp, distorsiuni cognitive, modificari chimice la nivel neuronal, depresii, iritabilitate, slabirea memoriei, stari de lesin. La nivel hormonal, cel mai frecvent efect este, dupa cum spuneam, amenoreea, insa aceasta poate fi insotita si de slabirea oaselor, tulburari de crestere, infertilitate. De asemenea, scade masa musculara, incheieturile se umfla frecvent, pacienta putand dezvolta o predispozitie pentru osteoporoza sau fracturi. Valorile potasiului, magneziului si sodiului sunt sub valorile normale, iar parul se subtiaza si se despica la varfuri. In manifestarile deosebit de grave, anorexia nervoasa poate provoca incetinirea batailor inimii, infarct sau blocaj renal, ducand chiar la decesul pacientei.

Citeste si:  Terapia craniosacrala: ce este si cand se recomanda?

Bulimia a fost cunoscuta sub variate denumiri precum: bulimarexie, sindrom mancat-purgat, sindromul dietei haotice si bulimia nervoasa… paleta de denumiri care sugereaza multiplele incertitudinile legate de esenta si relatia acestei tulburari cu anorexia. Cu toate acestea, prevalenta tulburarii a crescut rapid in anii 1970 si 1980, iar sensul sau actual are un profund caracter modern.

Simptomatologia bulimiei nervoase este caracterizata prin episoade recurente de mancat compulsiv, adica mancatul intr-o perioada determinata de timp (de exemplu, doua ore) a unei cantitati de mancare mai mare decat ar manca-o cei mai multi oameni intr-o perioada si circumstante similare, insotit de sentimentul de lipsa de control (asupra a cat si ce se consuma). Episoadele sunt urmate de un comportament compensator inadecvat, in scopul prevenirii luarii in greutate, persoanele suferinde de bulimie nervoasa apeland de cele mai multe ori la varsaturi autoprovocate, abuzul de laxative, diuretice clisme sau medicamente, ori facand exercitii fizice epuizante.

La fel ca si in anorexia nervoasa, bulimia este dublata de o perturbare a perceptiei asupra conformatiei si greutatii corporale, perturbarea putand surveni insa si in absenta episoadelor de anorexie. Pentru a fi corespunzator diagnosticata, bulimia nervoasa trebuie sa determine mancatul compulsiv si comportamente compensatorii, in medie, de cel putin doua ori pe saptamana, timp de trei luni.

Citeste si:  Pe 15 septembrie 2011, Soap Mill implineste 2 ani

Ca si in cazul anorexiei nervoase efectele bulimiei asupra organismului pot fi catastrofale. Deshidratarea, pierderea potasiului, magneziului si sodiului, riscul crescut de infarct si slabirea musculaturii cardiace pot provoca consecinte grave pe termen lung sau, in cazurile severe, decesul pacientei. Efectele tulburarii au si o dimensiune estetica: pielea are permanent un aspect uscat, obrajii sunt umflati si durerosi, dantura se deterioreza, prezentand carii si erodarea smaltului. Utilizarea abuziva de laxative, diuretice sau clisme perturba obiceiurile naturale de defecare, ceea ce poate determina constipatie, modificari ale intestinelor, balonari frecvente, diaree, crampe abdominale. In egala masura, varsaturile autoprovocate creeaza o sensibilitate a gatului si esofagului, acestea prezentand dureri, iritatii si leziuni (in unele cazuri se acuza vomismente cu sange). Slabirea musculaturii si dereglarile hormonale (menstra neregulata, amenoree) se pot numara printre efectele comune ale celor doua tipuri de tulburari de alimentatie.

Adesea neintelese de cei de jur, persoanele care sufera de o tulburare de comportament alimentar intrerup majoritatea contactelor sociale, izolandu-se. De cele mai multe ori ele sunt blamate si acuzate pentru comportamentul lor alimentar ceea nu face decat sa adanceasca starea de izolare a persoanei respective. Cea mai buna cale de a sprijini o persoana cu anorexie nervoasa sau bulimie nervoasa este de a-i oferi suport emotional si de a o indruma catre ajutor specializat.

Articol realizat de psih. Ioan Alexandru Manescu


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.