fbpx

Ucenicia somnului

Exista, indiscutabil, o ucenicie a somnului la copii, de care parintii sunt direct responsabili. De multe ori gasim explicatia insomniilor adultului in deficiente educationale care tin de perioada primei copilarii. Bine inteles ca fiecare individ are un ritm propriu de odihna, dar exista si o serie de factori externi care influenteaza modul de a se odihni al fiecaruia dintre noi. La copii acesti factori pot fi in mare masura influentati de parinti, in special de mama, care se ocupa cel mai mult de ei in primii ani de viata.

Multi parinti urmaresc cu perseverenta ca cei mici sa fie trimisi la culcare in conditii de stingere totala a luminii si de inchidere a usii de la dormitor, fiind convinsi ca astfel le sporesc spiritul de autonomie, ii acomodeaza cu experienta separatiei si a intunericului. Aceste presupuneri sunt complet gresite. Copii adorm mai repede in acompaniamentul unei lumini slabe si a usii intredeschise, prin care se aud vocile care vin dinspre incaperile invecinate, care le dau sentimentul securitatii. Copilului mic ii este teama sa doarma singur si nu este indicat sa-l fortam sa faca acest lucru.

Citeste si:  Exercitiile aerobice ne pot scapa de insomnii

In ucenicia somnului intra si grija pe care trebuie s-o avem pentru ritualul de somn al copilului, care incepe de timpuriu. Cand obisnuiti copilul sa-si puna papusile sau alte jucarii la locul lor, inainte de culcare, acesta devine un ritual care ii da un plus de siguranta. Este sigur ca a doua zi le va gasi la locul lor si, prin asociere, tot la locul lor ii va gasi si pe parinti sau pe bunici, fapt care ii confera securitate. In plus, prin faptul ca pune si jucariile la culcare, copilul va avea cu atat mai mult certitudinea ca ‘mersul la culcare’ este un lucru normal si placut, pe care il fac toti si toate – chiar daca ‘cei mari’ din casa mai intarzie putin fata de el. Tot din ritualul de somn al copilului mai face parte si papusa sau jucaria de plus sau catifea care ‘doarme’ langa el. Ar trebui sa aiba cateva astfel de jucarii preferate pentru somn, nu doar una singura, pentru a nu intra in panica daca intr-o seara nu gaseste acea jucarie specifica. Este bine sa-l lasam sa-si aleaga singur aceste jucarii simbol – papusa, ursulet, iepuras, soricel, veverita, etc.- dar sa-l ghidam totusi spre jucarii de dimensiuni medii, dintr-un material moale, placut la atingere, maleabil, care sa nu-l jeneze in timpul somnului.

Citeste si:  Legumele galbene si verzi, secretul unei vieti lungi si sanatoase

Tot din ritualul somnului vor face parte si unele melodii placute pe care sa i le fredonati la inceput doar voi, parintii, iar apoi, pe masura ce creste, sa-l incurajati si pe el sa le cante. De la varsta de 2-3 ani melodiile pot fi inlocuite si cu scurte povesti sau poezii pentru copii. Veti constata ca se va atasa de unele dintre ele si va va cere sa le repetati. Chiar daca vi se pare plictisitor, spuneti-i cu aceeasi placere in fiecare seara, cateva seri la rand, acceasi poveste; sau formati-va un ‘pachet de povesti preferate’ pe care sa i le spuneti ciclic. Apoi, pe masura ce copilul retine povestea, il puteti obisnui s-o spuna el jucariei alaturi de care doarme; iar cand constatati ca s-a plictisit deja de anumite povesti veniti cu altele noi.

O problema importanta in ceea ce priveste somnul copiilor, dar si al adultilor, este formatul si calitatea patului. Daca atunci cand este mic sugarul doarme in siguranta intr-un patut cu grilaj, pe masura ce creste se va simti ‘incarcerat’ de zabrelele acestuia. De aceea, de la 1-2 ani, este recomandat un pat mic, dar fara grilaj, sau chiar un pat de o persoana. In continuare aveti grija ca salteaua patului sa nu fie prea moale, iar perna sa fie destul de micuta pentru a nu afecta poazitia coloanei copilului in timpul somnului. Nu-l inveliti cu paturi grele sau prea groase, pentru ca se va dezveli permanent. Bine inteles ca este placut ca lenjeria sa aiba modele atractive si culori calde. Mai puteti decora peretii si tavanul din imediata apropiere a patului cu modele din desene animate, cu decoratiuni colorate sau fosforescente, care vor crea o atmosfera placuta a spatiului de somn.

3 Comentarii
  1. Alina draga, ce ne facem daca nu l-am obisnuit de mic (2-3 ani) sa doarma singur si apoi este din ce in ce mai greu?? In situatia asta cum ramane cu \”Asteapta sa adoarma copilul draga !!\” :)))

  2. daca nu l-am obisnuit de mic il obisnuim cand este mai mare, andreea_32. probabil ca tine si de un grad ridicat de rasfat pe care il revarsam asupra copilului. daca dorim sa-i schimbam un obicei trebuie sa fim intransigente

  3. Draga Andreea, eu am scris o serie de indicatii care mi s-au parut utile incepand de la o varsta frageda…dar fiecare dintre noi le poate adapta in functie de situatia particulara. Nu cred ca e vorba de un grad ridicat de rasfat daca-l obisnuim mai tarziu sa doarma singur. Se poate incepe prin a-l invata cu idea de a dormi singur…dupa ce l-am adormit noi. Putem sa-i prezentam acest aspect ca pe un semn ca a crescut…si trebuie sa fie mandru de acest pas, care face parte din evolutia fireasca. In nici un caz nu trebuie sa perceapa \”singuratatea de noapte\” ca pe o pedeapsa sau ca pe un supliciu impus datorita varstei.

Lasă un răspuns la Alina M Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.