Terapia prin jocul cu nisip sau Sandplay Therapy este o tehnica psihologica prin care pacientului ii este permis sa porneasca intr-o calatorie profunda spre gasirea lumii interioare, un spatiu al resurselor, al solutiilor si dezvoltarii continue. Am avut placerea sa aflam mai multe despre aceasta tehnica de la psih. Daniela Neagu, specialistul care invita pacientii, in cabinetul sau, sa se vindece… prin joc.
MpT.ro: Care sunt principiile pe care se bazeaza terapia prin jocul cu nisip si care au fost inceputurile acestei tehnici in practica psihologica?
D.N.: As incepe cu istoria acestei terapii si de aici as dezvolta principiile. La sfarsitul celui de al doilea razboi mondial intr-o Europa devastata, Margaret Lawenfeld, medic psihiatru pentru copii in Londra, s-a intors in tara ei natala, in Polonia, si a fost foarte impresionata de conditia copiilor. Erau foarte multi copii orfani, acei copii care ramasesera cumva cu „sufletul in aer”, dupa acest razboi. Asa a decis sa infiinteze prima clinica de psihiatrie pentru copii.
In Elvetia, in aceeasi perioada, Carl Gustav Jung era in plina ascensiune si dezvolta psihologia junghiana. Margaret Lawenfeld si Carl Gustav Jung evoluau in aceeasi perioada, dar pe registre diferite. Dora Kalf, una dintre terapeutele lui Jung, lucra in analiza personala cu sotia lui Jung, Ema Jung. Observand ca nepotii lui veneau de la Dora Kalf de acasa, unde mergeau sa se joace, intr-o stare foarte buna, psihologul a realizat ca ea persoana are niste calitati speciale si i-a recomandat sa gaseasca o modalitate de lucru cu copiii in care sa poata aplica principiile psihologiei junghiene.
Participand la o conferinta internationala, Jung a cunoscut-o pe Margaret Lawenfeld. Aceasta a prezentat „tehnica lumea” – asa cum isi denumise modalitatea de a lucra cu copiii, cu nisip si jucarii. Terapia Lawenfeld se derula lucrand cu copiii in cabinet unde acestia, punand jucariile in nisip realizau de fapt o lume si lumea aceea era un fel de radiografie a lumii lor interioare; ea lucra impreuna cu copilul in acea lume: „Ce inseamna?” „Cum inseamna?” „Ce ai face?” „Cum ai face?”.
Dupa ce s-a despartit de Freud, Jung avusese si el o experienta similara, dar cu el insusi. In aceea perioada, pe malul lacului in apropierea casei, isi petrecea ore din zi construind din pietris, namol, nisip, un orasel. Si acolo a fost prima lui experienta cu jocul, in care si-a dat seama de valoarea vindecarii prin simbol, prin joc.
Experienta lui Jung, intalnirea Dorei Kalf cu Margaret Lawenfeld la clinica ei din Londra si contactele cu Winnicott, un foarte bun psihanalist specializat in terapia cu copii, au creat posibilitate de lucru in directia terapiei prin joc. Existand diferente in modul in care Dora Kalf aborda terapia prin jocul cu nisip fata de modalitatea de lucru a lui Margaret Lawenfeld, ele au convenit, dupa o perioada de colaborare, ca fiecare sa mearga pe directia ei. Margaret Lawenfeld a continuat sa lucreze in modalitatea „Lumea”, „tehnica Lumea”, iar Dora Kalf si-a denumit metoda „Sandplay Therapy”.
In aceasta metoda a adus impreuna tehnica „Lumea” si principiile psihologiei junghiene. Acestea se refera la centralitatea sinelui, la procesul de dezvoltare, la transformarea si vindecarea care vin din interior, la capacitatea psihicului de a-si gasi singur calea avand nevoie doar de un cadru si o conditie foarte buna de a pune in joc procesul de vindecare. Toate acestea au fost preluate in metoda Sandplay Therapy. Metoda s-a transmis ca atare si s-a dezvoltat mai intai in mediul junghian si mai apoi in randul terapeutilor care lucrau in aria copil-familie si care au inceput sa faca formari in Sandplay Therapy.
MpT.ro: Cine mai poate beneficia de terapia Sandplay, in afara de copii?
D.N.: Ca sa va raspund ma intorc din nou… in istorie. Dora Kalf a inceput sa lucreze cu copiii si lucrurile mergeau foarte bine. Parintii au fost uimiti cum probleme foarte dificile se rezolvau intr-un timp relativ scurt si fara sa fie nevoie de reveniri. Dora Kalf i-a invitat si pe ei sa aiba propriul lor proces in Sandplay Therapy, ca sa poata intelege ce se intampla cu copiii lor. Astfel s-a facut trecerea de la terapia pentru copii, la terapia pentru adulti. In acest moment, lucram si cu copiii si cu adultii. S-a observat, desigur, ca lucrand cu adultii, procesul este acelasi. In momentul jocului cu nisip are loc un fel de regresie, dar foarte delicata, foarte blanda si parintele (adultul) isi poate accesa lumea lui interioara in acelasi mod in care o face si un copil.
MpT.ro: Ce tulburari si ce probleme isi gasesc rezolvarea prin terapia cu jocul din nisip?
D.N.: O arie foarte larga. Daca ne referim la copii, sunt dificultatile de dezvoltare. Cand spun dificultati de dezvoltare ma refer la blocaje care pot sa apara, sa se instaleze in procesul lor de dezvoltare. Sunt copii care au, la o anumita varsta, un comportament, un mod de reactie, adecvat unei varste mult mai mici. Ca sa dau un exemplu punctual este vorba de enurezisul la copii. Se poate intampla sa avem in terapie copii care la 5, 8, 12 ani, sa prezinte aceasta dificultate de retinere si de control. Se poate lucra cu probleme de dezvoltare care apar la nivel de comportament, la nivel de reactie, la nivel de modalitati de relationare. De asemenea, tot in zona aceasta a dezvoltarii intra sensibilitatile foarte mari, emotionale, copii care au reactii emotionale foarte violente sau copii care plang foarte usor.
Din alta perspectiva putem sa vorbim despre aria relationarii in familie sau aria relationarii sociale: copilul la scoala, copilul intr-un grup de prieteni, copilul in familie. Familia este iarasi o chestiune foarte importanta care se poate aborda in Sandplay pentru ca aici este vorba de roluri importante, primare, cu care copilul se confrunta. E vorba de primele scheme de functionare sociala pe care copilul le deprinde in familie si daca acolo este ceva ce nu functioneaza bine, apar acele blocaje in dezvoltare.
Traumele, de asemenea, pot fi foarte bine ingrijite in Sandplay, tocmai gratie calitatii sale de terapie non-verbala, expresiva si creativa, trauma devine inca o data corporala. Spre exemplu, ne gandim ca o trauma aparuta in urma unui abuz moral sau emotional nu are legatura cu corpul, deci nu acolo trebuie sa lucram. Fals! Toate reactiile noastre emotionale sunt encodate corporal, fiecare celula a noastra stie despre trauma respectiva. Faptul ca in Sandplay avem ocazia sa atingem nisipul, sa manipulam jucariile, asta ne pune in contact, pe de o parte cu corporalitatea si, pe de alta parte, ne pune in contact cu capacitatea noastra de a controla, de a aseza cu mainile noastre. In mod simbolic, avem acces la aceste resurse: corpul nostru si capacitatea noastra de control.
Bolile psiho-somatice si orice tulburare psiho-somatica se asista foarte bine in Sandplay. Noi stim ca bolile psiho-somatice se instaleaza ca urmare a unui stres foarte puternic, care nu a mai putut fi descarcat emotional si rezolvat, si atunci se descarca in interiorul corpului. Corpul ajunge sa actioneze ca portavoce a ceea ce se intampla in spate.
Singurele contraindicatii ale Sandplay-ului tin de zona patologiilor, unde se intervine mai putin si cu foarte mare prudenta, pentru ca este vorba de o dificultate structurala a Eului de a sustine un proces de profunzime. Dar altfel, nu exista contraindicatii.
Cititi continuarea articolului >>>