Plangand, copilul tau isi dezvolta plamanii. Pe de alta parte, acesta este modul sau de a-ti spune ce vrea. „Traducerea” acestor mesaje codificate este arta mamicilor.
In primele sale trei luni de viata copiii plang foarte mult. Este felul sau de a atrage atentia celor din jur. Raspunsul acestora trebuie sa fie prompt si adecvat, pentru ca acest dialog ii da bebelusului siguranta. Peste cateva luni strigatele sale se diversifica. Fiecare copil comunica in felul sau dar, din fericire, specialistii au reperat cateva trasaturi comune limbajului tuturor picilor.
„Imi e foame!”
Este strigatul cel mai frecvent si cel mai usor de decodat: incepe incetisor si evolueaza spre un tipat viguros. E bine de stiut ca, la un bebelus, foamea este o senzatie dureroasa si inspaimantatoare: trebuie satisfacuta urgent! Si mai retine, ca, in primele saptamani de viata, nu este obligatoriu sa i se faca foame la ore fixe, stomacul lui este cel care stabileste „orarul” si da semnalul.
„Ma doare burtica!”
Afurisite colici! Il fac sa scoate tipete stridente, unul dupa altul. Noroc ca in preajma varstei de trei luni se calmeaza. Originea colicilor de care sufera unii bebelusi ramane incerta: digera prost laptele, sistemul lor nervos e nematurizat…ipoteze sunt multe. Oricum, suferinta si plansul pot fi calmate, provizoriu, prin mangaieri, masarea abdomenului, leganat.
„Vreau suzeta!”
Alt mesaj foarte clar. Mai ales daca incepe sa isi suga pumnul. Semn ca se descurca singura si nu mai e nevoie de biberon. Tot nu tace? Da-i tetina, ca nu e de glumit cu el.
„Mi-e somn!”
Cei mai multi bebelusi plang putin inainte sa adoarma. Seara, in special. Este modul lor de destindere. Stapaneste-ti impulsul de a-l lua in brate si de a-i distrage atentia- nu faci decat sa ii stimulezi sistemul nervos si sa agravezi criza sa de plans. Cel mai bine este sa il lasi linistit in patut, ca sa il ia somnul. S-ar mai putea sa planga si din plictiseala, dar asta se intampla dupa varsta de sase luni si doar in situatia in care nu este inconjurat de jucarii.
„Ce e inconfortul asta?!”
Ii este prea cald sau prea frig, este gol si detesta asta, patul este ud sub el, ceva il nelinisteste . Tipetele nu se vor opri pana cand nu vei descoperi si inlatura cauza. Nu este cel mai simplu lucru- fiecare copil reactioneaza in felul sau- dar, tatonand terenul te vei descurca pana la urma. O solutie tranzitorie este leganatul insotit de vorbe dulci. Daca nu se calmeaza ci, din contra, tipa strident, inseamna ca inconfortul s-a transformat in suferinta.
„Au, ma doareeee!”
Tipetele provocate de durere sunt disperate si persistente. Prima ta reactie : asigura-te ca toate cauzele posibile de mai sus sunt eliminate. Continua sa planga? I-ai repede temperatura si suna medical de familie. Sa stii ca problemele de digestie si infectile faringiene pot fi foarte dureroase pentru un bebelus.