Atacurile de panica sunt destul de intalnite astazi la foarte multe persoane. Unii dintre noi vorbim despre ele, altii nu. Ce sunt de fapt atacurile de panica? Psihologii spun ca aceste stari de „criza”, foarte neplacute, marcheaza momente in care se ajunge pentru ca o situatie nu a fost corespunzatoare prea mult timp. Ca urmare organismul nostru ne transmite un mesaj: este necesara o interventie, exista o stare de „criza”.
Cum apar „crizele”? Destul de banal. O situatie neplacuta a fost trecuta sub tacere prea mult timp. In momentul in care tacerea nu a mai fost posibila, „vocea” a izbugnit. Indiferent ca este o criza sociala, economica, politica sau psihologica ne aflam in aceiasi situatie.
In situatii de criza, avem o anumita naivitate. Senzatia ca totul a aparut brusc, ieri, din senin, fara nici o noima… Dar nu este deloc asa.
Hai, sa ne intoarcem in momentul in care lucrurile nu au fost spuse, stiute, discutate…
Faptul ca intr-un cuplu exista infidelitate, ca acum unul din ei are o relatie cu un alt partener face sa fie un moment de criza. Dar acest moment de criza care apare brusc, a inceput in momentul in care s-a aflat despre infidelitate. Pana atunci era totul bine si frumos. Daca reusesti sa treci peste aceasta aparenta, constati ca, in fapt, problemele au existat de mult timp iar momentul de infidelitate este doar o consecinta fireasca.
Faptul ca cineva sufera de atacuri de panica il face sa considere ca fiecare criza este declansata de ceva care s-a intamplat in prezent, in realitate ele sunt declansate de amintiri sau dureri din trecut.
In momentul in care ai un atac de panica, ai senzatia unei „morti iminente”… numai ca in crizele psihologice nu se moare dintr-o cauza fizica. Si atunci de unde vine acesta senzatie? Este o asocierea generata de existenta a ceva interior care urmeaza sa moara. Ceva din propria persoana, o parte psihica importanta incearca sa fie salvata cu orice pret. Aceasta parte este de mult timp in suferinta iar acum incearca sa iasa la supafata, isi doreste sa traiasca. Nimic nu pare mai important decat asta.
Problema care se pune nu este „criza” in sine, ci ce va urma dupa criza. Daca o persoana ar avea capacitatea de a continua dupa criza efortul depus, atunci am putea sa vorbim despre o utilitate a crizei si despre efectul sau benefic. Dimpotriva, daca totul se rezuma la rezolvarea atacului de panica, situatia se va repeta, poate in alta forma. Dar incercarea de vindecare a unei parti interioare bolnave ramane un obiectiv in sine. Daca o psihoterapie reuseste sa fie urmata in afara crizei, atunci exista o logica benefica a crizei, chiar daca este neplacuta. Dar, de obicei, persoanele care au atacuri de panica ajung in aceasta situatie pentru ca ele nu reusesc sa isi acorde suficienta atentie in viata de zi cu zi.
Atacul de panica este o situatie prin care trec multe persoane. Ele pot sa fie anticipate si prin atentia pe care o persoana o acorda propriei suferinte, propriilor nevoi etc.