Rujeola este o afectiune virala, care are o perioada de incubatie de 11-12 zile. Copilul care a intrat in contact cu o persoana bolnava trebuie izolat de la 7-8 zile dupa contact, pana la 5 zile dupa aparitia eruptiei.
Aceasta boala infectioasa se afla la originea unor epidemii, ca si varicela. Pojarul este insa fatal in anumite tari in care populatia sufera de malnutritie.
Rujeola se manifesta in mai multe feluri: copilul tuseste sec, fara a expectora nimic, are o fata plansa, obosita, stranuta frecvent si are febra cu doua zile inainte de aparitia eruptiei.
Ca si particularitate specifica bolii, in dreptul molarilor inferiori apar pe mucoasa bucala mici puncte alb-cenusii, dar care dispar relativ repede.
Eruptia consta intr-o multime de puncte mici, ca niste pete, plane (macule) sau usor reliefate, de culoare rosu-inchis ce apar mai intai pe frunte, dupa urechi si se intind progresiv in doua zile pe intreaga suprafata a corpului. Noroc ca acestea dispar in ordinea in care au aparut, nu sunt pruriginoase, iar copilul nu simte mancarimi in zona eruptiei.
Tratementul rujeolei este simptomatic si de sustinere. Nu exista un mijloc de tratament specific. Rujeola care nu prezinta complicatii se trateaza la domiciliu ( ingrijiri, igiena, dieta, medicatie cat mai simpla). Spitalizarea este indicate numai pentru formele grave complicate, sau in situatii de necesitate.
Repaosul la pat este indicat pe toata perioada febrile si cateva zile dupa aceea.
Febra se combate cu medicamente antiseptice:
– Acid acetilsalicilic.
– Aminofenazona.
– Aminofenazonal supozitoare.
– Paracetamol comprimate si supozitoare.
– Acalor supozitoare.
– impachetari umede.
– antitusive : Calmotusin sau Codenal.
– ceaiuri sau siropuri expectorante.
– inhalatii si umidificarea aerului.
– potiuni calmante ca Novocaina sau Emetiral ( in caz de varsaturi ).
– in caz de agitatie se pot lua doze mici de antihistaminice hypnotice ca Romergan.
– antibioticele se vor lua numai in cazul rujeolei cu complicatii, numai si numai la indicatiile terapeutice ale medicului specialist sau al medicului de familie care cunoaste istoricul medical al copilului.