Vechii egipteni o numeau planta nemuririi deoarece, alaturi de celelalte daruri funerare, aloea avea loc de cinste în mormântul faraonilor, menirea ei fiind sa aiba grija de spiritele celor morti.Africanii credeau ca planta este înzestrata cu puteri sacre, motiv pentru care agatau manunchiuri de aloe deasupra usii, ca sa alunge spiritele malefice – rol similar cu cel al usturoiului, folosit în noaptea Sfântului Andrei, în credinta populara româneasca.De fapt, nici nu suntem departe de adevar, daca ne gândim ca aloea este ruda cu usturoiul, ceapa, crinul si laleaua. Practic, fac parte din aceeasi familie a liliaceelor.Din cele peste 250 de specii de aloe, cele mai raspândite si cunoscute în lumea întreaga sunt aloe vera, aloe saponaria si aloe ferox. Acestea sunt cultivate în Africa, tarile din jurul Marii Mediterane, India, China, insulele Oceanului Indian, Japonia, Texas, Arizona, California, Mexic, Jamaica. În mare, caracteristicile sunt aceleasi. Frunze mari, carnoase, pline cu un suc folosit în industria farmaceutica si cosmetica, în medicina complementara fiind folosita întreaga planta.Vindeca ranile Cel putin asa spun legendele. Una dintre ele aminteste de Alexandru cel Mare, care se pare a experimentat virtutile plantei pe propria-i piele. Ranit fiind în lupta, de o sageata, a fost nevoit sa apeleze la un preot vindecator. Acesta, cunoscând calitatile plantei, i-a stors sucul direct pe rana. În câteva zile, plaga s-a vindecat.În timp, specialistii au cautat compozitia acestui suc (gel) si au ajuns la concluzia ca este un bun dezinfectant (antibacterian, antiviral si antifungic). Aplicat pe rana, nu numai ca o curata, dar o si ajuta sa se cicatrizeze mai repede.Mai mult, alina si durerile locale, având si un puternic efect analgezic. Din pacate, dezavantajul acestui suc este ca, în contact cu aerul, se oxideaza în cel mult 2 ore.Remedii Oamenii de stiinta japonezi au efectuat mai multe studii farmacologice si au descoperit ca aloea contine trei agenti antitumorali. Prin urmare, au prescris remedii pe baza de aloe bolnavilor de leucemie si celor cu tumori maligne, planta având un puternic efect imunostimulator.Cel mai frecvent remediu utilizat în medicina populara româneasca este cel în care aloea este lasata la macerat fie în alcool, fie în miere si vin. Acest preparat este deosebit de eficient în tatarea tulburarilor digestive, ulcerului gastric în faza incipienta, constipatiei.Indicata în bolile acestui sezon Iarna, persoanele care sufera de astm si bronsite sunt mult mai expuse la complicatii. De aceea, o cura cu aloe este binevenita pentru a evita racelile, inflamatiile la nivelul gâtului si nasului, precum si pentru a scadea secretia bronsica.Daca ai acumulat multe toxine, e timpul sa le elimini! Aloe este un bun detoxifiant al organismului. Mai mult decât atât, este si un revitalizant puternic, deoarece are în compozitie peste 20 de minerale si vitamine.
Vechii egipteni o numeau planta nemuririi deoarece, alaturi de celelalte daruri funerare, aloea avea loc de cinste în mormântul faraonilor, menirea ei fiind sa aiba grija de spiritele celor morti.Africanii credeau ca planta este înzestrata cu puteri sacre, motiv pentru care agatau manunchiuri de aloe deasupra usii, ca sa alunge spiritele malefice – rol similar cu cel al usturoiului, folosit în noaptea Sfântului Andrei, în credinta populara româneasca.De fapt, nici nu suntem departe de adevar, daca ne gândim ca aloea este ruda cu usturoiul, ceapa, crinul si laleaua. Practic, fac parte din aceeasi familie a liliaceelor.Din cele peste 250 de specii de aloe, cele mai raspândite si cunoscute în lumea întreaga sunt aloe vera, aloe saponaria si aloe ferox. Acestea sunt cultivate în Africa, tarile din jurul Marii Mediterane, India, China, insulele Oceanului Indian, Japonia, Texas, Arizona, California, Mexic, Jamaica. În mare, caracteristicile sunt aceleasi. Frunze mari, carnoase, pline cu un suc folosit în industria farmaceutica si cosmetica, în medicina complementara fiind folosita întreaga planta.Vindeca ranile Cel putin asa spun legendele. Una dintre ele aminteste de Alexandru cel Mare, care se pare a experimentat virtutile plantei pe propria-i piele. Ranit fiind în lupta, de o sageata, a fost nevoit sa apeleze la un preot vindecator. Acesta, cunoscând calitatile plantei, i-a stors sucul direct pe rana. În câteva zile, plaga s-a vindecat.În timp, specialistii au cautat compozitia acestui suc (gel) si au ajuns la concluzia ca este un bun dezinfectant (antibacterian, antiviral si antifungic). Aplicat pe rana, nu numai ca o curata, dar o si ajuta sa se cicatrizeze mai repede.Mai mult, alina si durerile locale, având si un puternic efect analgezic. Din pacate, dezavantajul acestui suc este ca, în contact cu aerul, se oxideaza în cel mult 2 ore.Remedii Oamenii de stiinta japonezi au efectuat mai multe studii farmacologice si au descoperit ca aloea contine trei agenti antitumorali. Prin urmare, au prescris remedii pe baza de aloe bolnavilor de leucemie si celor cu tumori maligne, planta având un puternic efect imunostimulator.Cel mai frecvent remediu utilizat în medicina populara româneasca este cel în care aloea este lasata la macerat fie în alcool, fie în miere si vin. Acest preparat este deosebit de eficient în tatarea tulburarilor digestive, ulcerului gastric în faza incipienta, constipatiei.Indicata în bolile acestui sezon Iarna, persoanele care sufera de astm si bronsite sunt mult mai expuse la complicatii. De aceea, o cura cu aloe este binevenita pentru a evita racelile, inflamatiile la nivelul gâtului si nasului, precum si pentru a scadea secretia bronsica.Daca ai acumulat multe toxine, e timpul sa le elimini! Aloe este un bun detoxifiant al organismului. Mai mult decât atât, este si un revitalizant puternic, deoarece are în compozitie peste 20 de minerale si vitamine.