Scene din realitatea feminina
de Maximus, 15 Mai 2009
Eu ma aflam departe, intr-un colt de masa. Zambetul imi era indiferent, conventional si il lasam sa fluture pe fata ca rufele pe o sarma dintr-un tablou idilic. Era de circumstanta, desigur. Daca as fi vazut ceva tentant, cu siguranta si rictusul s-ar fi schimbat. Asa stand lucrurile, pluteam intr-o stare de toleranta. Mai multe femei zburataceau in jurul meu, una imi golea scrumiera, alta imi umplea paharul de vin. Nu ma deranjau prea mult, nu-mi trezeau cine stie ce ganduri. Ma obisnuisem cu prezenta lor. Nu aveam cine stie ce trairi, asteptam doar s-o tulesc de acolo dupa ce voi fi petrecut timpul regulamentar. Da, eram invitat la un botez.
Lumea parea normala. Se manca. Se mai spuneau bancuri. Nimic porcos desigur, avand in vedere momentul si ocazia care presupuneau prezenta minorilor. Barbatii ramasi neluati erau chestionati de matusi binevoitoare "Da' voi cand va luati?". Cum ziceam, lumea parea normala. Dintr-odata, s-a pornit un fel de rumoare. De zumzet. "A venit Gigel!". Desigur, nu-l chema Gigel pe proaspatul botezat intr-un cazan, dar pentru mine toti astia alaptati sunt niste gigei generici.
Cand a aparut Gigel, am observat ca era incotosmanat de mamicuta in numeroase straturi textile desi ne aflam intr-o luna mai destul de generoasa cu temperaturile. Desigur, mamicuta nu urmase exemplul pruncului si purta ceva destul de apropiat de vestimentatia tipica hawaiana. O fusta si un fel de sutien de ocazie, ca sa zic asa. Instantaneu, mi-am aruncat ochii spre mama ei (stiti vorba aia conform careia daca vrei sa stii cum o sa arate nevasta-ta in viitor sa te uiti la soacra). Ei bine, m-am uitat si viitorul amicului meu arata sumbru. Soacra plesnea. De mandrie, desigur. Avea un "taior" si o fusta roz bombon cu multe bucatele de plastic stralucitoare atasate. M-am intrebat, in gand, desigur, daca or avea rol de protectie. Daca soacra se rostogoleste sau aluneca sau, in fine, pateste ceva dezagreabil si nedorit, bucatile alea or amortiza impactul? In fine, sa trecem mai departe.
Cum a aparut Gigel, suflarea feminina invitata la respectivul eveniment s-a bulucit gramada. Parca ar fi auzit un fluier de arbitru. S-au strans in jurul lui Gigel si a mamei imitatie hawaiana. Mama isi umfla pieptul de mandrie, era batoasa si dornica sa-si expuna comoara. Alea care inca nu procreasera, dar aveau aspiratii, stateau undeva in zona mediana. Pozitiile marginale erau ocupate de cele "neluate" si, in consecinta, total lipsite de speranta unui Gigel in viata lor.
Ajuns in acest punct, desi ma situam la o distanta mica de haita, am cam pierdut firul. Sunt sigur ca ma intelegeti. Vorbeau toate. Si culmea numai in ton interogativ si exclamativ. Unele cotcodaceau, altele chitaiau, in fine alea neluate, majoritatea, mieunau. Exista o conceptie larg raspandita conform careia barbatilor le plac femeile-pisica. De aici, a rezultat seria de mieunaturi aferenta.
Dupa un timp, am ajuns sa disting cuvinte si propozitii de sorginte umana. Ma intrebam care o fi cauza zarvei de nedescris. Gigel mai urla din cand in cand, chipul i se transforma intr-o grimasa unica, prilej de panica printre reprezentantele mai slabe cu duhul. Dupa ce l-au hatanat si l-au leganat, dupa ce l-au strivit de multiple perechi de sani, dupa ce i-au introdus diverse obiecte in gura, Gigel a tacut. A inceput sa molfaie o bucata de cauciuc si parea chiar fericit.
...continuare in pagina 2
