Despre sfinti, sarmale, moaste si coate
de Irina, 12 Octombrie 2009
Poporul roman e un popor ortodox. Asta ne e credinta stramoseasca, cu ea s-a batut Becali in piept cand ne-a convins sa-i dam voturile. La invocarea ei, lacrimeaza Vadim. Evident, folosesc o persoana intai in mod generic. Tot cu ortodoxismul in gura, militam si cand vine vorba de ilegalitatea prostitutiei sau de privarea de drepturi a minoritatilor sexuale. Ca pe noi, din mosi-stramosi, ne-au invatat cum e bine si sanatos sa traim, in vecii vecilor si amin. Pupam icoanele si ardem lumanarile si ne miram si noi de cat de minunati si de credinciosi suntem. Dam bani preotilor sa citeasca mortilor, ne inchinam cu gesturi mari cand trecem pe langa o biserica, dar nu uitam sa-l injuram pe adolescentul care ne-a furat locul din autobuz in scurtul nostru moment de neatentie. Deh, uneori credinta stramoseasca ne face sa nu mai fim vigilenti. Dar merita. Ca, deh, suntem ortodocsi pana in strafundul oaselor noastre.
Pe mine sincera sa fiu ma cam oripileaza ortodoxismul asta.
Emisiunile de stiri au tot prezentat imagini cu pelerini in acest weekend. In acest sens, Sfanta Parascheva de la Iasi a fost cea mai populara destinatie. Cam 10000 de oameni au vizitat-o numai sambata, insa autoritarile se asteapta la un varf al fluxului de vizitatori abia marti, 13 octombrie. Cu alte cuvinte, dovezile de ardoare si patos religios vor mai tine prima pagina a ziarelor si tot cu ele vor debuta stirile de seara.
Romanii au o mare apetenta pentru pelerinaje, constat. Daca as fi sigura ca nu lesin din cauza aglomeratiei, as risca si as face un reportaj, o transmisiune de la fata locului. Ma tem insa ca nu sunt suficient de credicioasa. Ma tem si ca nu as scapa intreaga. Caci, la noi, credinta are tendinta sa capete forme ciudate, care se lasa cu internari la spital. Nu din cauza ca populatia ar intra subit in post negru. Sau ca ar decide sa faca opere de binefacere in dauna interesului propriu. Nici preoti saraci nu prea am vazut pana acum. Asa ca nu trebuie sa va nelinistiti, niciun credincios abonat fidel al vizitelor pe la moaste nu si-a pierdut pana acum averea.
Din contra, observ nedumerita cum nu mai este de actualitate imaginea credinciosului umil, sarac, care bate zeci de km de jos pentru a atinge niste oase mirosind a mir. Dimpotriva, oamenii isi aduc in pelerinaj si bunurile lor. Vin cu covoare, masini, rasnite de cafea, aspiratoare, maturi, farase, alimente. Toate acestea trebuie binecuvantate de catre respectiva sfanta sau respectivul sfant care, iata, nici dupa moarte, nu se pot bucura de odihna binemeritata. Un pic de busuioc si de apa sfintita vor face aspiratorul sa traga mai mult praf, rasnita sa macine mai bine cafeaua. Ma intreb daca, in cazul in care mi-as duce si eu calculatorul, apropierea de moaste i-ar face mai bine decat Kasperski, de pilda. Tot ce se poate. Poate ca ma voi antrena pentru anul urmator, luand niste ore de kung fu, box tailandez si totodata urmand si niste cursuri pentru acordarea primului ajutor.
Pe la pelerinaje si astfel de adunari crestin-ortodoxe, se mai intampla ceva bizar. Se da de mancare, un fel de pomana electorala fara obladuirea fatisa a unui partid. Cum ar veni, face Sfanta Parascheva cinste cu niste sarmale, iar Sfantul Spiridon aduce vinul. Numai ca, nu stiu cum se face, dar lucrurile nu mai functioneaza ca pe vremea predicii de pe munte, cand s-au inmultit painile si pestii. Aici nu se inmulteste nimic. Si ii vezi pe credinciosi, pe plapanzii "enoriasi" dovedindu-si taria plamanilor si ascutimea coatelor si racnind cu toate puterile "Dati mai putin ca sa se ajunga la toata lumea!", "Eu n-am apucat sarmale, doar paine!", "Da-te, cucoana, mai incolo, ca e a treia oara cand mananci!".
...continuare in pagina 2
