Mama, cea mai buna prietena?
de iulia, 19 Ianuarie 2009
Mama, fiinta ce ne poarta in pantece, ce ne da viata, ne vegheaza noptile si pasii. Ne creste cu devotament si incearca din rasputeri sa ne ghideze pe cel mai bun drum in viata. "Mama" este primul cuvant pe care il rosteste un copil, un cuvant ce ne inspira dragoste neconditionata, caldura, ocrotire. Este cuvantul care ne aduce in fata ochilor, parca aievea, chipul femeii ce ne-a fost alaturi o viata intreaga, traind parca numai pentru noi si pentru a transforma intreaga noastra existenta intr-o reusita in lupta cu viata.
Orice fiu sau fiica, pe lumea asta, vede in mama o putere mareata, un prieten la nevoie, un ajutor constant. Ne obisnuim cu ea, cantecele, povestile si jocurile din vremea copilariei sunt insa mai tarziu inlocuite, de cele mai multe ori, de discutii interminabile ce conduc incet, dar sigur catre contradictii sau certuri. Ne intrebam cum de este posibil asa ceva. Insa, odata cu trecerea anilor, atunci cand copilasul se maturizeaza si devine deja adolescent sau adolescenta, se instaleaza marea propastie intre generatii.
Oricat de perfecta a fost relatia noastra cu mama pana in acel moment, lucrurile se vor schimba simtitor. Fiecare isi va dori altceva. Fiica incepe sa se razvrateasca, sa devina oarecum rebela. Va dori independenta, va avea senzatia ca s-a maturizat indeajuns si stie ce are de facut. Aici intervine mama, cu atitudinea ei grijulie, insa si autoritara. Cea de a doua caracteristica este, intr-o oarecare masura, de inteles. Insa, de cele mai multe ori, tinerii nu constientizeaza ca parintii fac acest gest pentru a fi siguri ca odraslele lor nu o apuca pe o cale gresita. Cel mai rau lucru este ca mama sa pice in postura de Bau-Bau. Comportamentul ei nu ii va aduce nici satisfactii mai mari si nici respectul cuvenit. Autoritatea impusa nu va conduce decat la minciuni si la o stare tensionata in relatia mama-fiica.
O mare problema in aceasta relatie este aceea cand fiica are anumite asteptari de la mama sau o roaga ceva, iar aceasta o refuza. Orice copil reactioneaza, in felul sau, intr-un mod evaziv. Intr-o masura mai mica sau mai mare, foarte rar vezi fii sau fiice care sa nu se razvrateasca. Desi poate ca pare imposibil, insa multi parinti sunt in sinea lor egoisti fara sa isi dea seama. Ei se ascund mereu in spatele personajului ocrotitor, insa nu realizeaza ca fiul sau fiica se simt ca la inchisoare. De foarte multe ori, mamele interzic copiilor un anume lucru pentru a-i tine departe de primejdii. Insa adevaratul motiv este faptul ca, in felul acesta, mama isi protejeaza propria neliniste.
Prima teama a parintilor, in special in timpul adolescentei, este anturajul. Foarte multi tineri sunt usor de influentat din acest punct de vedere si astfel ajung sa comita tot felul de delincvente. Cu trecerea timpului, cam dupa varsta de 18 ani, desi spiritele se calmeaza, urmeaza o noua etapa. Mamele devin dintr-o data total nemultumite de performantele fiicelor. Acestea nu sunt impacate cu faptul ca fiica lor urmeaza o facultate pe care ele nu o considera de viitor. Insa cele mai mari reprosuri vin atunci cand iubita lor odrasla are o relatie cu un baiat. In mare parte, mamele sunt destul de exigente, dorindu-si pentru fiicele lor un barbat care sa indeplineasca anumite conditii. Conditiile cu pricina nu sunt deloc de neglijat. Orice mama isi doreste, in prima faza, ca iubitul fiicei sa fie aratos si sa provina dintr-o familie buna. Apoi, in secunda doi, gandul le zboara la functia acestuia si la studii. Bineinteles, nu ca ar fi prea important ce facultate a absolvit, insa cu totii stim ca studiile te ajuta intr-o situatie fericita sa ocupi o functie superioara in cadrul unui loc de munca. Insa, daca acesta din start vorbeste despre performantele lui profesionale si despre faptul ca este director, scoala nici nu mai intra in calcul. La urma urmei, ce mai conteaza cum a ajuns acolo? Conteaza ca a ajuns!
...continuare in pagina 2
