text size: A | A | A

Cultura urbana

A doua pierdere

de Irina Serban, 10 Iunie 2008

Cainii paradisului, semnata de Abel Posse si aparuta la Nemira, propune o reinterpretare a istoriei. De fapt, evenimentele la care face referire au fost atat de discutate incat au depasit granitele unei istorii obiective, frizand mitologia. Scriitorul argentinian se joaca cu faptul istoric, cu documentele, se joaca cu literatura si cu diversi autori, oferindu-ne in spirit postmodern o noua viziune asupra a ceea ce este indeobste cunoscut drept descoperirea Americii de catre Cristofor Columb, in 1492.

Romanul nu trebuie privit ca unul istoric, caci imaginea compusa de Abel Posse se departeaza considerabil de adevarul de manual. Impartit in patru capitole, purtand numele elementelor primordiale ("Aer", "Foc", "Apa", "Pamant",), romanul desfasoara un discurs in care un eveniment ce a schimbat mentalitatile, raportul de putere, destinul umanitatii, imaginea despre lume isi gaseste cu totul alt gen de resorturi decat cele din istoria oficiala.

La inceput, Abel Posse ne ofera o imagine panoramica a declinului in care se afla Europa, de la un capat la altul. Era o perioada de agonie, de lipsa a telurilor marete, de letargie: "lumea se ghiftuia cu moarte". Lucrurile s-au schimbat odata cu ajungerea pe tronul Spaniei a Isabelei, o figura puternica, cu calitati vizionare. In alta parte, in Genova, se nastea visul lui Columb, care ajunge sa creada ca este descendentul lui Isaia si ca-i este rezervat un destin maret.

Daca Europa agoniza, parasita fiind de ingeri si de supraoameni, pana la urma a primit ceea ce-si dorea. Valul de vitalitate, de sange nou si proaspat, a fost adus de himera nascuta de o regina puternica si un exaltat mistic. Caci asa apare Columb in romanul lui Posse. Mai putin navigator-explorator, mai mult mutant, prevazut cu caractere de amfibie (avea intre degetele de la picioare o pielita), mai putin dornic de avutii si comori, mai mult sperand sa regaseasca paradisul din care au fost izgoniti primii oameni, conform istoriei din Geneza, mai mult idealist patimas, mai putin lider al unei comunitati recent instalate in minunata lume noua, comunitate in deriva, care nu stie cum sa primeasca miracolul descoperirii.

Aflata in conflict cu verisoara sa, Isabela reuseste sa demonstreze ca aceasta nu avea dreptul la tron, intrucat Regele Enrique era impotent. Daca acesta este caracterizat prin neputinta, Isabela este plina de vitalitate. Venirea ei la tron inseamna moartea unei ere si debutul alteia. Insa energiile vin de unde nu te astepti. Puterea cuplului Isabela Fernando vine din erotismul lor halucinant, ireal, cosmic. De altfel, in cartea lui Abel Posse sexualitatea este un important filon, de aici se produc adevarate cataclisme si nu o data se frizeaza blasfemia. Astfel, noul papa va fi "sfintit" printr-o ungere speciala: cu sperma lui Fernando, promitand in acest mod o epoca de transformari si pentru Biserica, un nou suflu, nu neaparat creator. Caci urmeaza sa se desfasoare tenebrele inchizitiei, vanarea evreilor.
...continuare in pagina 2

Pagina

1 2