Extrem de mult si nu atat de aproape
de Irina, 22 Octombrie 2007
Acesta pur si simplu comunica folosindu-se de un creion si de un caiet. Astfel, se contureaza o a doua intriga: povestea bunicului si a celor doua surori care l-au iubit. Una dintre ele a murit la Dresda, cu cealalta s-a casatorit in America, dar a refuzat sa comunice. Cel putin nu in modul conventional. In casa lor, exista zone in care fiintele inceteaza sa existe, in care personajele se retrag, si zone in care exista. Ce e insa mai trist e faptul ca daca este uitat un obiect in regiunile de "nimic", acesta este pierdut pe vecie. Acest fir este stropit din belsug cu realism magic, in buna traditie sud-americana. Cocktail-ul devine insa prea dulce pe alocuri.
Cele doua povesti principale, cea a lui Oskar si cea referitoare la bunici, alaturate, mi-au parut un fel de incercare de a alcatui o culegere despre diversele moduri in care oamenii reactioneaza la durere. Insa Safran Foer nu s-a multumit cu partea "scrisa", ci a apelat si la alte modalitati, mai precis la un suport vizual. Astfel, daca se intampla sa dati peste pagini albe, fara niciun cuvant, sa nu va mirati prea tare. De asemenea, sa nu va surprinda nici fotografiile unor lucruri marunte, cu un aer aproape casnic (exceptie fiind cele de la sfarsit care ilustreaza o "cadere in sus"). Nu stiu de ce, dar cand vedeam fotografiile, aveam impresia ca mi se expune ceva aproape clinic si parca auzeam o voce care spunea "exhibit A". Deh, cinematografia...Un alt aspect ce mi-a provocat nedumerire au fost insemnarile cu rosu, incercuirea unor cuvinte... Am incercat sa gasesc un inteles, sa descopar un tipar, un algoritm, insa in zadar. Daca cineva ma poate ajuta, va rog s-o faceti.
Parca e totusi prea mult. Si personaje excentrice, si discursuri elaborate (in scrisori), sau abia articulate (in caietul bunicului), si atatea "documente" si "probe". Textul are prea multe carje si ajunge sa se impiedice in ele. Cu toate acestea, salut ambitia si precizez, in final (desi nu stiu cat ne ajuta), ca nu avem de-a face cu un roman, ci cu o "fictiune literara".
