Haga: oras sau o intreaga lume?
de Lucia, 03 Februarie 2010
Astazi incerc sa va conving sa faceti o calatorie mai scurta sau mai lunga, dupa cum va pofeteste inima, intr-unul dintre orasele mele preferate. De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, intr-una dintre tarile mele preferate pentru ca puteti lua la intamplare oricare oras sau mica asezare, in Olanda fiind toate in egala masura seducatoare. Asadar, Haga. Sediul guvernului Olandei si orasul in care se afla resedinta Reginei Beatrix a Olandei, toate ambasadele straine, Consiliul de Stat sau Curtea Suprema te duc cu gandul la un oras administrativ prin excelenta. Insa asta este doar o fata a orasului.
Tocmai asta este atat de captivant la Haga. Contrastele. De orice natura. Este orasul regal, solemn, cu un aer specific Tarilor de Jos, cu oameni cu sange albastru cu care te poti intalni la orice pas. Este orasul dreptatii, al sperantei ultime, al moralitatii. Dar, totodata, este orasul lalelelor, stiu, te-ai saturat sa tot auzi cliseul acesta, insa daca vei ajunge la Haga ti-l vei insusi ca si cand tu ai pronunta pentru prima data aceste vorbe, al gradinilor nesfarsite si perfecte, al muzeelor. Si, ca orice oras asezat la tarmul unei mari - Marea Nordului, este din punctul meu de vedere, orasul iubirilor clandestine sau al oamenilor singuratici care poarta pe umeri o poveste veche, aprooape uitata. Nu stiu daca si tu ai avut vreodata aceeasi fantezie, sa poti merge la mare, pe o plaja care sa nu fie pustie, dar nici supraaglomerata, unde oamenii nu stau in costume de baie, dar se plimba agale, cu privirea pierduta intr-o apa agitata, care aproape vorbeste cu tine, te indruma, te sfatuieste, iti aminteste. Sa locuiesti intr-o casuta de poveste la cativa pasi, sa privesti strainii care trec prin tine, care nu te vad, cum de altfel nici tu nu poti sa-i vezi, nu asa cum o faci in mod obisnuit, pentru ca sunt doar niste siluete si niste impermeabile albastre si galbene si verzi, cand fiecare om in parte este istorie, lipsit de niste trasaturi concrete, pentru ca de cele mai multe ori ploaia le scurge intr-un mod bizar liniile fetei, curbele trupurilor. Vorbesc de ploaia aceea marunta care nu te sperie si prin care poti merge la nesfarsit. Daca nu ai avut aceasta fantezie, atunci sigur, sigur ai visat cel putin o data un oras in care sa poti ajunge singura si sa-ti fie suficient. Sa te incarci. Sa te descarci. Iar Haga este orasul ideal in acest sens.
Unul dintre atuurile Olandei este ca, de la copilul de cinci ani pana la batranelul de 65, toata lumea cunoaste engleza. Nu iti va fi deloc greu sa comunici si sa afli unde poti manca, cum sa ajungi la muzee sau in parcuri. Deschiderea pe care o au olandezii in fata strainilor am gasit-o foarte rar in alte parti.
La Haga ziua este impartita in bucatele marunte si bine delimitate. Este dimineata activa si colorata de sutele de biciclete pe care vei zari o domnisoara stilata si plina de sarm sau o femeie imbracata office sau un cuplu in care partenerii isi zambesc complice, asa cum o fac indragostitii dupa o noapte petrecuta impreuna. Toata lumea este agitata si linistita in acelasi timp, tot rasaritul pare motivant si readus la o viata primordiala. Apoi sunt dupa-amiezele ploioase, meditative si izolate parca intr-un timp ce uita sa treaca chiar si daca doar pentru putin. Dupa care incepe noaptea desantata, cu puburile ei impudice, cu femeile dezinhibate, cu aburul alcoolului si al drogurilor usoare. Noaptea, la Haga, totul este posibil. Olandezii se indragostesc in fiecare noapte, ca apoi s-o ia de la capat dis de dimineata.
...continuare in pagina 2
