text size: A | A | A

Cultura urbana

Poveste despre dragoste si intuneric

de Irina Serban, 03 Februarie 2009

Cartea lui Amos Oz, Poveste despre dragoste si intuneric, aparuta la Humanitas, cuprinde o lume intreaga. Este o constructie coplesitoare, un roman autobiografic care inglobeaza in paginile lui un material de viata, istorie si literatura absolut fabulos. Lectura lui te cufunda cu totul, realizeaza o prezentare vie, mobila, un itinerariu halucinant, printre oameni si locuri, povesti si istorii de pe doua continente. Amos Oz este considerat ca fiind cel mai important scriitor israelian contemporan, iar inainte de cartea despre care va vorbesc astazi, la noi s-au mai publicat "Sotul meu, Michael", "Sa cunosti o femeie", "Cutia neagra". In Poveste despre dragoste si intuneric, avem istoria unei familii urmarite de-a lungul mai multor generatii si in tari diferite, asadar o saga, dar avem si romanul initiatic al unui baiat, Amos Klausner, cel ce-si va schimba mai tarziu numele in Oz, precum si istoria fondarii unui stat, respectiv a statului Israel.

Tema cartii este una duala, iar compozitia ei se desfasoara urmand aceast traseu dublu. Avem, pe de o parte, doua familii, Klausner si Mussman, venind din tari diferite in pamantul recucerit al Palestinei. Cele doua familii sunt cat se poate de deosebite. Ce au in comun, dintr-un anumit punct de vedere, este fascinatia pentru cultura occidentala, pentru o Europa care i-a izgonit inainte de cel de-al doilea razboi mondial. Cele doua familii vin din Europa de Est, din Odessa, Vilnius si Rovno, iar radacinile lor sunt regasite de Amos Oz inca din secolul XVIII si redate printr-un arbore genealogic insufletit intr-o naratiune ce are aerul unei legende, atmosfera fabulosului din basme. Klausnerii sunt niste eurofili inversunati, adepti ai sionismului si numara printre ei intelectuali de vaza, cum a fost fratele bunicului lui Amos Oz, Joseph Klausner, spirit enciclopedic, cu nenumarate carti publicate si candidat la presedintia Israelului. Familia Mussman pare sa numere mai multe elemente proletare, dar si mai multa dragoste pentru mit, pentru irational, dragoste care este transmisa prin povestile spuse de mama scriitorului, Fania, fiului ei. Tatal si mama sunt prezentati de multe ori in antiteza: el este un barbat cu o aparenta vioaie, bibliotecar aspirand toata viata la o functie in universitatea din Ierusalim, adevarata enciclopedie in carne si oase, gata oricand sa prezinte etimologii complicate, sa faca anecdote si incercand mereu sa nu permita tacerii sa se instaleze, iubitor de ratiune, crezand ca totul poate fi explicat. Mama, in schimb, este o fiinta mai tacuta, care sta ore intregi privind pe fereastra, iar povestile ei sunt bizare, cu fapturi grotesti, venite din negura timpului. Iar fiul, ei bine, el ii va mosteni pe amandoi.

In autobiografia lui Oz avem filtrate prin prisma memoriei si subiectivitatii sale, povestea exodului evreiesc din Europa, pe fundalul ascensiunii antisemitismului in majoritatea tarilor europene, ne este relatata nasterea unei natiuni, cand familiile de pe o strada intreaga asculta in noapte la radio votul membrilor Natiunilor Unite pentru scindarea Palestinei intr-un stat evreu si unul arab, bucuria de dupa si razboiul izbucnit imediat, bombardamentele si lipsurile unei populatii terorizate, fondarea kibbutzurilor, entuziasmul ca de la inceput de lume, naivitatea si spulberarea unor vise. Mai patrund voci si din tabara cealalta, prin intermediul unui copil care se intreaba noaptea in patul sau, in legatura cu un arab cunoscut intr-un magazin de confectii "Cine stie cum il cheama? Sau daca mai traieste? Oare traieste in casa lui? Sau in murdarie si saracie in vreo tabara de refugiati?" sau care, atunci cand este invitat in casa unor arabi bogati, dorind sa impresioneze o fetita numita Aisha, se transforma din Jabotinski in Tarzan si esueaza lamentabil: "In loc sa-i vorbesc asa cum Noul Tineret Evreu i-ar vorbi Nobilului Popor Arab sau cum ar aborda un leu alti lei, poate ca as fi putut pur si simplu sa-i vorbesc ca un baiat care ii vorbeste unei fete. Sau n-as fi putut".
...continuare in pagina 2

Pagina

1 2