text size: A | A | A

Cultura urbana

Un barbar in Asia

de Irina Serban, 02 Septembrie 2008

Cu Un barbar in Asia, aparuta la Nemira, suntem departe de fantezia suprarealismului, de viziunile halucinante, distorsionante care l-au consacrat pe Henri Michaux in opera sa beletristica. Scriitorul de origine belgiana ne prezinta un jurnal de calatorie, observand, departe de clisee si de imaginile curente, continentul asiatic, in special India, China, Malaezia si Japonia.

Daca in trecut europenii erau cei care-i numeau pe locuitorii taramurilor indepartate "barbari", acum raportul se inverseaza. Henri Michaux isi acorda el insusi aceasta titulatura, recunoscandu-se inca de la inceput in pozitia de out-sider. El este cel care incearca sa se adapteze, sa perceapa corect si sa filtreze realitatile lumilor prin care se perinda. Mai putin o portretizare sociala sau economica si mai mult una de ordin spiritual, cartea lui nu va putea fi folosita ca ghid turistic, mai ales avand in vedere faptul ca au trecut mai mult de 70 de ani de la calatoria sa. Impresiile sale sunt strict personale si foarte usor interpretabile. De altfel, la editiile ulterioare, el a revenit de multe ori prin note la subsolul paginii. In cazul Japoniei, care i-a produs la primul contact, o reactie deloc favorabila, a retractat mare parte din opinia initiala.
Trebuie avut insa in vedere si faptul ca debarcarea sa pe continentul asiatic a avut loc inaintea unor mari evenimente, ce aveau sa schimbe radical fata celor catorva tari pe care le-a cutreierat. A ajuns in Asia inainte de independenta Indiei, inainte de revolutia chineza, inainte de cel de-al doilea razboi mondial. Nu si-a imaginat in ce masura istoria avea sa modifice destinul si simpla infatisare a omului de pe strada. Asa s-ar explica poate inevitabila lipsa de actualitate a portretului sau.

In plus, el nu a incercat sa ofere o prezentare exhaustiva. Scopul cartii nu este acela de a creiona o monografie antropologica sau de a oferi un studiu stiintific, etnografic, religios, si asa mai departe. Este vorba doar de primul contact al unui intelectual european cu o parte a unui continent invaluit in mister.

Tonul sau pare in numeroase randuri intransigent, ironic, necrutator. Este departe de exaltare, de extazul aproape mistic pe care alti europeni l-au incercat in Asia. Iata de pilda cum vorbeste despre hindusul de pe strada, care-l agaseaza: "Atenti si blindati in prostia lor (cel natarau din nastere devenind astfel de doua ori mai natarau, si cine e oare mai natarau decat hindusul natarau?), inceti, controlati si exasperanti. [...]. Concentrati, neincredintandu-se strazii si torentului existentei decat cu indaratnicie, marginiti launtric, stransi in sinea lor si infocati. Nicicand molesiti, nicicand la capatul puterilor, la capatul vid, nicicand descumpaniti. Siguri pe sine si impudici. Asezandu-se unde le vine; osteniti ca duc un cos, punandu-l pe jos si ghemuindu-se in el; intalnind un frizer pe strada sau la o raspantie, "Ia te uita, ce-ar fi sa ma barbieresc?..." si barbierindu-se acolo, pe loc, in plina strada, indiferenti la agitatia din jur, asezati peste tot, mai putin acolo unde ar fi de asteptat.". Si cu toate acestea, doua pagini mai incolo: "Te privesc cu un control de sine, un blocaj misterios si, fara ca asta sa fie limpede, iti dau impresia ca intervin undeva in ei insisi, asa cum tu n-ai putea s-o faci.".
...continuare in pagina 2

Pagina

1 2