Natura moarta cu doi oameni
de Iarina, 23 Martie 2010
Intre noi stau o masa, doua pahare si o scrumiera plina ochi in care chistoacele se imbatoseaza in directii aiuristice. Nu mai zicem niciunul nimic de aproximativ 12 minute. Stiu asta, m-am uitat la ceas. Tacerile noastre nu ne mai mira, dar asta nu inseamna ca ne stanjenesc mai putin. Si permanent in creier vocea aia harsaita care-ti aminteste ca, intre doi oameni care se iubesc, tacerile vin ca un balsam si nu ca un calup de publicitate enervanta, atunci cand asteptai ca filmul sa devina mai palpitant.
Cand stau cu tine, ma gandesc la toate. La zilele de munca, la dorinta de leneveala care ma apuca uneori la pranz, la acel moment cand ai mintit si ai crezut ca eu n-am stiut, iar eu m-am prefacut ca nu-mi dau seama ca sa-ti ofer iluzia ca eforturile tale au avut succes. Si pentru ca obosisem, recunosc. Asa ca te-am lasat sa-ti fluturi steagul anemic pe un camp de batalie extrem de plan.
- De ce te uiti asa la mine? ne intrebam din cand in cand, oricare dintre noi e indreptatit sa puna intrebarea asta.
- Asa, cum? vine mereu raspunsul.
Si aici moare schimbul de replici cu tine intinzand mana dupa bricheta, cu mine luandu-mi o scama imaginara de pe fusta. Caci, sinceri sa fim, pe niciunul nu-l intereseaza cu adevarat raspunsul.
- Mergem?
- Da. Cere nota.
Ne ridicam si plecam spre casa. In masina, fumam o tigara-doua. Mai iesim inca in oras ca sa ne demonstram unul altuia ca suntem vii. Ca sa fugim de acasa pentru ca uneori acceptam gandul ca un camin e si o inchisoare si pentru ca evadarile sunt ca o cura de dezintoxicare facuta preventiv. Venim acasa, iar tacerile nu mai sunt o problema atat de mare caci ne reamintim ce inchisoare comoda e casa noastra. Tu te cufunzi in scaunul tau ergonomic, eu ma cuibaresc pe fotoliul meu si nu mai suntem fortati sa ne sustinem unul altuia privirea. E mai comod asa. Cand suntem afara, tacerea e a noastra. Acasa, fiecare are tacerea lui si nu se simte responsabil pentru celalalt. E spatiul cunoscut si prietenos, fiecare dintre noi stie sa se descurce singur.
Ne agatam de obiecte si de actiuni, incercand sa ne umplem starile si momentele. Totul decurge bine, lin, fara hopuri pana cand mergem la culcare. Asta ar trebui sa fie usor. In pat, stim cel mai bine ce e de facut. Facem sex si uneori ochii ma inteapa pentru ca exista momente cand as fi in stare sa jur ca sunt facuta numai din carne. Dar orgasmul ma face sa uit repede, iar pleoapele cad ca niste cortine grele, milostive peste ereziile mele.
Diminetile avem momentele noastre de entuziasm. Eu fac mereu cafeaua. Uneori tu imi furi ceasca. Uneori eu mimez iritarea. Mai inalt niste piscuri in starile noastre rectilinii. Tu mimezi – afabil – niste raspunsuri, dar se vede ca esti prea obosit ca sa mai urmezi itinerariile pe care eu le arunc in urma mea ca niste firimituri menite sa-ti deseneze o cale. Te impiedici de prima dintre ele si ramai acolo cu bratele atarnand. Mai fumam o tigara si pornim, da?
Ne intrebam unul pe altul daca ne grabim si pe la ce ora ne vom intoarce. Plecam fiecare spre ziua lui. Pe drum, eu una ma oglindesc in ochii trecatorilor. Si inghit cu o foame monstruoasa bucatelele de viata pe care le gasesc pe drum. Ascult cu o indiscretie obscena convorbirile la metrou. Certurile, incruntarile, micile explozii feminine, incrancenarile intunecate ale barbatilor.
...continuare in pagina 2
Articole similare:
Sunt unica. Si ce daca? Poligamia si adulterul: mai exista egalitate intre femei si barbati? (II) Poligamia si adulterul: mai exista egalitate intre femei si barbati? (I) Cand iubesti doua femei, alege-o pe a doua Cand minus cu minus nu da plus Toate articolele din Dragoste si Sex RSS Dragoste si Sex
Sunt unica. Si ce daca? Poligamia si adulterul: mai exista egalitate intre femei si barbati? (II) Poligamia si adulterul: mai exista egalitate intre femei si barbati? (I) Cand iubesti doua femei, alege-o pe a doua Cand minus cu minus nu da plus Toate articolele din Dragoste si Sex RSS Dragoste si Sex
