Ne lasam vanate sau vanam noi insene?
de Iarina, 26 August 2009
Lor le e frica de printesele razboinice. Agresivitatea intalnita la sexul opus ii pune pe fuga. Nu le place decat cea jucata, cea simulata, nu cea autentica. Am prietene care s-au saturat de tot hatisul intalnilor, al cuvintelor cu multiple intelesuri, al jocului de-a "eu ma fac ca nu te vreau, tu te faci ca ma convingi", al regulilor cu "nu o face in prima seara desi stii sigur ca o sa o faci maine". Si si-au luat inima in dinti. Au inceput sa lanseze ele invitatii. Sa lase mici semne in cutiile postale. Semne ale trecerii lor pe acolo. Sa sune. Sa le spuna clar si raspicat "Imi placi. Te doresc". Rezultatul: indivizii, cei mai multi dintre ei, in orice caz, au fugit. S-au evaporat. Din fiinte vii si miscatoare, s-au transformat in cadavre ale indiferentei. Asta in cazul in care nu au devenit muti de-a dreptul. Dar nici macar muti in fata lor. Ci undeva departe, poate ca au schimbat si cartierul, au obtinut un ordin de restrictie si le-au catalogat pe amicele mele drept "hartuitoare". Desi nu facusera altceva decat sa adopte un comportament pe care ei l-au practicat de milenii si fara de care nu am mai fi perpetuat specia decat cu ordin de la stapanire.
Totodata, stim ca lor le place jocul. Dar suntem nevoite sa admitem faptul ca le place jocul atata timp cat ei arunca manusa. Daca le-o aruncam noi, manusa este lasata sa zaca pe jos, sa putrezeasca acolo. Si sa nu va inchipuiti ca rolul de prada e mai putin obositor decat cel de vanator. Pentru ca nici asa nu putem alerga in linie dreapta. Ci mereu in zig-zag, facand ocoluri generoase ca ei sa ne admire din toate partile, sa vada ca meritam sa alerge dupa noi. Cu toti ogarii simturilor pe urmele noastre, amusinandu-ne. Si avand grija sa pasim gratios in tot rastimpul asta. Ca daca nu se intampla asa, parca vad ca adoarme vanatorul pe undeva, prin vreo poiana, la umbra unui stejar, pierdut intr-o conversatie uber-intelectuala cu vreo pastorita. Uf, am obosit numai gandindu-ma la asta...
Asadar, ce facem? Imbratisam modelul agresiv, emancipat, direct? Modelul de atac frontal sau o luam pe alte rute, fofilandu-ne ca pana acum, disparand din raza lor vizuala, aparand mai apoi in timp ce simtim clar un penis atintit spre noi? Iesim la lupta sau fugim, intorcand din cand in cand capul in spate ca sa ne asiguram ca nu am ramas fara urmaritori?
Articole similare:
Sunt unica. Si ce daca? Poligamia si adulterul: mai exista egalitate intre femei si barbati? (II) Poligamia si adulterul: mai exista egalitate intre femei si barbati? (I) Cand iubesti doua femei, alege-o pe a doua Cand minus cu minus nu da plus Toate articolele din Dragoste si Sex RSS Dragoste si Sex
Sunt unica. Si ce daca? Poligamia si adulterul: mai exista egalitate intre femei si barbati? (II) Poligamia si adulterul: mai exista egalitate intre femei si barbati? (I) Cand iubesti doua femei, alege-o pe a doua Cand minus cu minus nu da plus Toate articolele din Dragoste si Sex RSS Dragoste si Sex
