Sexperta: imi place sa fac sex. Des. E ceva in neregula cu mine?
de Sexperta, 05 Februarie 2010
Intrebarea mea poate suna cam ciudat: sunt bolnava pentru ca-mi place sa fac sex? Sunt o tarfa? Si cand zic imi place, asta inseamna ca imi place rau de tot. Mi s-a intamplat sa fac sex cu cineva vineri seara si cu altcineva sambata seara. Pe amandoi ii agatasem in club. Ma ingrijoreaza pentru ca mi-e teama sa nu devin dependenta de sex. Si am doar 26 de ani! Mereu am avut un apetit sexual mare! Prietenele mele imi spun sa ma masturbez, dar nu e acelasi lucru! Masturbarea nu ma satisface, am nevoie de un barbat in patul meu! E ceva in neregula cu mine?
Daca erai barbat, probabil nu-ti mai puneai intrebarea asta. Daca aveai un penis intre picioare, atunci erai doar "normal si sanatos". Sau afemeiat. Lumea pare sa creada mereu ca apetitul nostru ar trebui sa fie de vreo 10 ori mai mic decat cel al unui barbat. In mod ciudat, o chestiune de biologie se transforma intr-un verdict moral. Pana acum, n-am auzit vreun barbat care sa se planga ca este "promiscuu".
Calificativul acela oribil nu are legatura cu numarul barbatilor care iti trec prin pat. Ci cu modul in care te comporti cu ei. Daca esti sincera, daca nu minti pentru a obtine satisfactie, daca ai grija de protectia ta si a lor, daca le spui clar de la inceput ce asteptari ai, ce vrei sa primesti si ce ai de oferit, atunci nu ai de ce sa-ti faci griji. Accentuez ideea de protectie: cu cat numarul de parteneri este mai mare, cu atat expunerea la boli cu transmitere sexuala este mai mare. Asadar, tine mereu in geanta o cutie de prezervative. Si trebuie sa mai fii constienta de un lucru: prezervativele nu te protejeaza chiar de toate bolile.
Asa ca daca vrei sa mai reduci numarul partenerilor, fa-o pentru tine. Nu pentru ca unii te-ar gratula cu epitetul "tarfa". Te-ai gandit la un sex buddy? O persoana in care sa ai incredere si care nu sa vrea altceva decat sex?
Cat despre dependenta de sex, se poate vorbi de ea atunci cand dorinta de a face sex iti afecteaza viata pe de-a-ntregul. De pilda, pleci la o intalnire de afaceri si nu mai ajungi la ea, pentru ca ti-a facut cu ochiul baiatul de la spalatoria auto. Sau te duci dupa paine, familia te asteapta acasa si sfarsesti intinsa pe lazile din depozitul hipermarketului cu cel care se ocupa de aranjarea marfurilor la raft. Daca nu te regasesti in astfel de pozitii, ups, situatii, atunci esti ok. Nu trebuie sa-ti faci programare la un specialist, nici sa-ti cosi o emblema pe maneca.
Draga sexperta,
Iti trimit cateva randuri, ce reprezinta o parte din viata mea. Fac asta, pentru ca simt nevoia unui sfat din partea unei persoane ce a vazut multe asemenea povesti, mai mult sau mai putin asemanatoare. Am ajuns intr-un stadiu in care simt ca incep sa o iau razna si nu pot sa iau o decizie, in ceea ce priveste viata mea. Asa ca as dori sa citesti aceste randuri si te rog sa-mi spui si parerea ta.
"Aveam 32 de ani, casatorit la acea data si am cunoscut o femeie, prin intermediul unui site (29 martie 2007, o data pe care nu cred ca am s-o uit vreodata), casatorita si ea, de care m-am indragostit nebuneste (asa ceva nu am cunoscut niciodata, pana acum). Totul a inceput cu un flirt nevinovat, dar, pe parcurs, s-a aprins intre noi un sentiment de dragoste, mai ales dupa ce am apucat sa ne si vedem. Eram buimacit de toate acestea si nu am incercat sa ma impotrivesc, ci sa ma las purtat de valurile necunoasterii. Era un sentiment ce nu am crezut ca am sa-l mai simt si ma facea sa plutesc. Simteam ca renasteam, ca ma trezisem dintr-un vis si ca tot ceea ce-mi puneam in minte se putea realiza. Nu stiam la inceput ce faceam, dar, pe parcurs, devenea tot mai evident faptul ca imi doream mai mult decat o simpla relatie. Imi doream ca acea femeie sa faca parte din viata mea si eu dintr-a ei , sa fie unica si totul pentru mine. Imi doream sa inchei casnicia ce o aveam, in care nu mai simteam nimic, ci doar o rutina ucigatoare, sa fiu liber si doar pentru ea.
...continuare in pagina 2
