Angajator public versus angajator privat

Sectorul de stat si cel privat sunt doua lumi diferite din punctul de vedere al oricarui om de resurse umane. Recrutarea in mediul public se face dupa criterii extrem de stricte, ce tin «la virgula» de reglementarile in vigoare si nu implica o munca propriu-zisa de recrutare, ci mai degraba de recomandari, urmate de evaluari, examene, etc. Recrutarea in mediul privat se face dupa criteriile impuse la nivel national de dreptul muncii, dar tine cont in special de cerintele politicilor interne de management ale companiei angajatoare.

Opinia generala este aceea ca angajatorul public ofera locuri de munca mai stabile, concurenta intre angajati este minima. Nu acelasi lucru insa il putem spune despre concurenta la angajare. Locurile scoase la concurs in institutiile de stat sunt relativ putine pentru numarul foarte mare de persoane dornice sa ocupe un astfel de post. Cel putin la nivelul Bucurestiului, unde ne referim la institutii inalte de stat (ministere, guvern, parlament, administratii financiare, comisii, etc.) cererea este extrem de mare. Dar si la nivel national este cerere foarte mare, tocmai pentru ca ofera conditii de lucru cel putin decente, salarii sigure. In plus, folclorul in aceasta directie ne spune ca angajatii la stat nu se confrunta intern cu acea concurenta pe posturi cu alti angajati, cu diverse conditionari in raportul rezultate obtinute/remuneratie. Altfel spus, angajatii la stat au o viata profesionala ceva mai calma, mai linistita decat cei din privat si, mai ales, mai sigura. Daca tot a venit vorba de salarii insa, desi in ultimul timp ating cotele decentei, fata de salariile din mediul privat, sunt limitate. Munca intr-o institutie de stat presupune mai multa rutina, metodologie, mai putina competitivitate, se supune birocratiei stricte, fara a lasa loc arderii pasilor, asa cum se intampla in privat. Recompensele salariale se supun si ele la randul lor acestei birocratii, iar raportul rezultate obtinute/recompense motivatoare exista doar la nivel formal. Angajatorul public este unul extrem de cautat de absolventii de drept, de economisti si de absolventii de facultati generaliste. Motivele rezida in aceea ca pe de o parte specializarile lor se preteaza muncii din institutiile de stat, iar pe de alta parte, numarul absolventilor din domeniile mentionate este cu mult mai mare decat oferta pietei.

Citeste si:  "Ti amo" – "Cele doua cuvinte" in italiana

Angajatorul privat se raporteaza mai deschis la piata de munca, metodele de recrutare au mai mult in vedere compatibilitati cu postul recrutat, in ceea ce priveste nivelul de experienta, competentele profesionale, specializarile obtinute, etc. Companiile private lucreaza cu metode de recrutare interne de cele mai multe ori, autorizate si oficiale, dar personalizate in functie de specificul domeniilor de activitate. Concurenta intre angajati este acerba de multe ori, exista o lupta puternica pentru ierarhii, rezultate, consacrare. Recompensele sunt motivationale in acest sens, „legile junglei” il indica pe cel mai puternic in lupta cu cel slab, stigmatizindu-l pe cel din urma. Armele combatante sunt informatia, competenta, rezultatul rapid, implicarea. Posturile oferite de mediul privat sunt in mod evident mai multe decat cele oferite de institutiile de stat. Acesta este si unul dintre motivele pentru care concurenta pentru ocuparea unui loc este mai mica decat in cazul posturilor scoase la concurs de institutiile de stat. Diferenta, asa cum spuneam, este in cazul concurentei in interiorul companiilor. Munca intr-o institutie privata presupune mai multa lupta, mai multa competitie in atingerea obiectivelor propuse, agitatia este mai mare. In plus, aspecte ca imaginatia, creativitatea joaca un rol extrem de important, se pune accent mare pe improvizatii pe o tema data, unde tema este obiectivul ce trebuie atins in limitele impuse de societate si de politica firmei, iar improvizatia se raporteaza la metodele utilizate.

Citeste si:  Jane Fonda va reveni pe Broadway, dupa 40 de ani de pauza

Fiind o persoana care a cunoscut ambele fete ale monedei, va pot spune ca pusa in fata unei alegeri blank, fara informatii suplimentare, nu as sti sa aleg intre un post intr-o institutie de stat si unul intr-una privata. Exista, in mod evident, avantaje de ambele parti. Personalitatea fiecareia dintre noi joaca sau ar trebui sa joace un rol foarte important in aceasta alegere – personalitati competitive, combatante, creative, descurcarete, versus personalitati metodice, cu respect fata de regulile scrise si fata de ierarhii.

Citeste si:  Reprezentanta Romaniei la Miss Universe va fi aleasa pe 27 iunie

4 Comentarii
  1. Si cand vrei mariri de salariu esti anuntata ca nu exista in grila in care te incadreaza statul … e o prostie sa astepti bani de la angajatorul public! Nu muncesti, dar orele tot le petreci acolo iar bani klumea nu iei. Sunt pt. angajatorul privat

  2. E misto sa fii angajat la stat pentru ca, vorba raissei \”timpul trece, leafa merge\”. In plus, clar ai timp liber mai mult, poti sa faci ce vrei tu cu el: sa-ti deschizi o mica afacere si sa te ocupi de ea, sa lenevesti pur si simplu, sa iti decorezi casa, whatever.
    Ideal este sa ai niste cunoscuti bazati in sectorul de stat care sa te poata \”introduce\” si pe tine pe un post mai bine platit. Apropo de bani…salariul se poate suplimenta cu o serie de bonusuri, sporuri, stimulente.

  3. Tot mai bine e intr-o multinationala, e cat de cat stabil jobul si ai mereu posibilitatea sa avansezi si sa inveti ceva nou, nu te blazezi pe un post de functionaras la stat, care si ala poate fi periclitat de orice de la politica la bursa…
    Self made man, sau woman esti daca te bazezi pe CV si abilitatile tale de comunicare ca sa obtii un job bun intr-o companie maricica. Altfel, cu pile, oricine poate gasi o slujba calduta si atat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.