fbpx

Avatar – priveste doar. Nu ai nimic de cercetat!

Cum afara e iarna, innorat si cum niciun fulg nu se milostiveste de noi, citadinii care am pandit partiile cu un ochi de la departare de doua luni de zile incoace, inseamna ca vrand-nevrand stam in spatii inchise. Si ca sa nu ne plictisim in compania caloriferelor si a aparatelor de aer conditionat, mi-am zis sa va mai vorbesc despre niste filme.

Azi va vorbesc despre Avatar desi probabil stiti cam tot ce se poate sti despre el, inclusiv cate flori si cate papadii erau pe Pandora. Stiu oameni care se declara saturati de acest film fara sa-l fi vazut. Da, exista acest risc atunci cand un produs este supraexpus in media si cand este promovat absolut agresiv. Referitor la el, am sa fiu concisa: este ca si cum te-ai duce la o nunta la tara, intr-un cort de campanie, si te-ai imbraca in rochie Versace, iar in picioare ti-ai pune Louboutin, iar acolo ai servi jumari si carne de la galeata cu ceapa din belsug. Adica discrepanta intre efectele vizuale si tehnologii, pe de o parte, si scenariu pe de alta, este atat de mare incat ramai naucit. Personal, n-am fost niciodata fan al creatiilor lui James Cameron. Nici ca adolescenta, Titanicul domniei sale nu mi-a scufundat trairile. Ei, acum e tot un fel de Titanic, care nu se mai afla pe ocean, ci la mare departare de pamant. Nu aveam asteptari de subtilitate. E ca si cum i-ai cere unui arhitect de zgarie-nori sa iti construiasca o casuta de turta-dulce. S-ar putea sa o ridice, nu zic nu, dar pe la colturi tot se va vedea otelul si betonul armat. Deci, credeti-ma pe cuvant: am avut toata bunavointa. Am fost dispusa sa accept si un scenariu cu buni si rai, cu acest binom lansat de basme si sa cred faptul ca, in asemenea povesti, binele invinge oricat de slabe ar fi sansele lui, ca asta e conventia stilistica si ca e normal sa fie asa. Mi-am luat sufletul de copil de acasa si m-am dus sa-l vad 3D. Mi-am pus ochelarii si m-am asezat cuminte, asteptand sa fiu transportata in lumea mirifica a Pandorei.

Citeste si:  Culoare, entuziasm si libertate - NICHI

Da, natura este senzationala, bogata, vie, vibranta. Da, plutesc niste pufuri mici spre tine. Da, pandorienii arata frumos si calaresc niste animale mitice, cumva asemanatoare dinozaurilor. Oamenii sunt rai si materialisti. Americani care isi intind pretentiile imperialiste dincolo de granitele terestre. Petrolul este inlocuit aici de un minereu care se afla chiar sub copacul sacru. Pandorienii sunt buni si sunt frati la propriu cu codrii din jur. Au un fond de amintiri, o memorie comuna. Lucru care mi-a placut. Ei, aceasta este aparenta filmului. Perdeaua ei de o luxurianta impresionanta, reflectoarele ei orbitoare. Dar mie nu-mi place sa raman mult timp in fata perdelelor si, cand incep sa ridic cortina efectelor pe care James Cameron le-a tesut vreme de 14 ani, ce vad: un scenariu prost. Penibil. Rizibil. Replici copiate din vocabularul lui Bush: We are going to fight terror with terror!, urla la un moment dat soldatoiul cel rau si insensibil. Cu mentiunea ca cei albastri si inalti nu facusera nimic!

Citeste si:  Spune-mi ce zodie esti ca sa-ti spun cum iti platesti datoriile

Si repet: pretentiile mele erau modeste. Grupuri care pot fi perfect identificate cu comunitati reale: pandorienii sunt indieni macelariti de rasa alba si, ceea ce este si mai rau, se comporta ca atare, emitand din cand in cand strigate tribale. Sau sunt bastinasii din Irak, Afganistan etc. Americanii sunt… americani. Si niciunul dintre grupuri nu depaseste granita acestor clisee. Unii cu tehnologia, iar altii cu natura. Care aici devine aproape o noua religie. Salut totusi mesajul ecologist, dar din pacate niciun mesaj din lumea asta, oricat ar fi de benefic pentru viitorul umanitatii, nu poate salva un film. Si nici sutele de milioane investite in efecte nu pot infaptui miracole. Si oricum nu este treaba filmelor sa salveze ceva. Orice.

Am citit ca James Cameron a asteptat ca tehnologia sa progreseze pentru a-si pune pe pelicula povestea. Ca nu avea instrumente suficient de evoluate pentru filmul pe care il planuia. Ca el gandea mult prea departe si stiinta era incapabila sa tina pasul cu el. De fapt, demersul este invers: tehnica este mult prea indrazneata pentru o poveste care scartaie din toate partile. E ca si cum ai avea un castel cu o fatada impresionanta, dar, undeva in parcul din curtea interioara, se ascunde un wc turcesc. Sigur, exista oameni care vor ramane muti de admiratie in fata intrarii. Si vor lesina acolo, pe prag. Dar cei care patrund totusi in castel n-au cum sa nu-i observe hibele de scenariu si de interpretare. Apropos, la bugetul de care a beneficiat, nu putea totusi sa angajeze un scenarist si sa nu mai faca el treaba asta enervanta si derizorie, total marunta si insignifianta?

Citeste si:  5 stiluri de dans pentru adultii care vor sa reinceapa scoala

In plus, 165 de minute sunt prea multe pentru un film care nu contine decat doua-trei momente mai consistente. James Cameron pare sa fi lungit inutil povestea, care astfel este diluata pana la limita suportabilului. El nu a facut un film: ci a gasit doar un pretext cu substrat moralizator extrem de transparent pentru a ne arata si a ne impresiona cu niste efecte intr-adevar senzationale. Dar doar atat. Ca si cum ne-ar spune: “Hai, mai stati putin, mai am o smecherie de aratat, uite, un munte zburator, uite un copac, uite, pot sa-mi bag parul ca un stecher intr-o coama de dragon. Si tu, spectatorule, sa zici: “Tiii! Ce chestie!”. Si atat. James Cameron nu are pretentii prea mari de la noi.

In concluzie: intr-adevar, Avatar e un fenomen. Doar ca nu e unul complet cinematografic. Ci doar tehnic. Te uiti la el ca si cum ai analiza o masina de spalat ultra-performanta care face poze hainelor in timpul fazei de clatire.

Eu ii fac o urare: dupa ce-a facut Titanic, Terminator, Avatar, ii doresc ca bugetul lui sa se ridice, hai sa nu fiu zgarcita, la 30 de milioane, pentru urmatorul film. Ca un fel de test asa: daca bani nu sunt, nici filme nu-s?

Cu un lucru bun am plecat totusi: am vazut trailerul la “Alice in tara minunilor” regizat de Tim Burton. Tot 3D, tot cu efecte. De-abia astept data premierei in Romania: 5 martie.

10 Comentarii
  1. Nu vreau sa critic filmul si nici criticii filmului. Gusturile nu se discuta. Parerea mea este ca o poveste \”de adormit copii\” merita vazuta din cand in cand. Nu poti fi zilnic, acel \”nimeni\” care se trezeste, are un program si asteapta sa vina weekendul si sa leneveasca. Imaginatia lui s-a limitat aici, si dupa parerea mea ar trebui sa-i lasati pe \”ei – producatorii\” sa-si faca \”meseria\” si \”adevarati critici (colegi cu profesii asemanatoare)\” sa-si spuna parerea. Atata timp cat noi suntem limitati la job-urile noastre, nu cred ca e ok sa arunci cu noroi si pietre in cei care isi fac \”job-urile\” lor. Nu am nimic cu critica personala a fiecaruia, dar sa scrii un articol despre un film la care nu s-a facut decat un \”efort\” de a fi vazut, dupa parerea mea … e o lasitate. Nu-ti plac genul acesta de filme… NU MERGE, STAI ACASA. Fa altceva, mergi la alt gen de filme, ca nu ducem lipsa de cinematografe si nici de filme care ruleaza zilnic….

  2. @miky: Conform spuselor tale, ar trebui suprimate rubricile de cronica de film din toate ziarele, revistele, site-urile etc. doar pentru ca nu toti suntem producatori si regizori de meserie. Sau ar trebui scrise cronici doar cand sunt pozitive? Cronica de film asta inseamna, sa spui daca ti-a placut sau nu si apoi fiecare are libertatea sa se ia dupa tine sau nu.

  3. Iti pot spune ce am vazut eu in avatar. O fabula despre rasa umana – candva societatea umana traia in comuniune cu natura – trecand peste limbajul adaptat zilelor noastre (retea, conexiune, etc.) asta vrea sa se exprime. Starea prezenta este insa alta – \”ne-am omorat mama\”. Candva, aveam lucruri sacre pentru care sa luptam – stateam si ma gandeam in timpul filmului \”pentru ce as fi in stare sa lupt pana la moarte?\”. Familia imediata este singurul lucru pentru care UNII dintre membrii societatii de astazi si-ar da viata neconditionat . Altceva? As vrea, dar n-am gasit. Discursul de mobilizare a triburilor din film si hotararea cu care Naytiri isi apara barbatul au atins un cromozom reminiscent dintr-un ADN de mult modificat ….
    Pe de alta parte filmul poate fi o metafora a colonizarii amerindienilor de catre colonisti – doar ca finalul e diferit de realitate (sau mai bine zis, nu e sfarsitul ci un rezultat intermediar) Totul depinde de cum vrei sa vezi un lucru. Eu asa am vazut eu Avatar

  4. sunt total de acord cu alex oricum fiecare a vazut ce a vrut sau a putut in functie de imaginatia si puterea de intelegere a fiecaruia(asta fara rautate)…oricum realitatea este una in caz ca nu ati observat in ultima perioada cam toate filmele au o tema despre viata de pe Terra sau natura pe care noi o imputinam in fiecare zi constient sau inconstient si faptul ca omul este intr-adevar bun la un singur lucru si anume? sa distruga…exact cum era prezentat si in film noi vrem sa impunem peste tot modul nostru de viata si exact cu zicea si eroul principal nu stam sa ne gandim ce putem noi oferi cu adevarat si daca restul asupra caruia noi incercam sa impunem acele lucruri chiar are nevoie. eu cred ca e un film de meditat si cu toate parerile despre scenariu(imi imaginez ca cine le-a oferit este foarte capabil :)) sa scrie altul mai bun deh asa suntem noi dam cu pietre chiar daca nu putem face mai bine,dar doar asa sa nu stam degeaba)mie una personal mi-a placut si mi se pare un film foarte sensibil pentru ca lucrurile cu adevarat importante sunt in jurul tau si nu le poti cumpara dar asta e doar parerea mea

  5. articolul e destul de real. in afara de efectele vizuale care erau destul de misto, povestea e aproape clasica.ecologic vs interes financiar, iubire interzisa intre rase, etc. si sigur ca oricine poate judeca un scenariu pt ca nu este suficient sa nu poti face tu unul mai bun, ca nu e asta meseria ta, ci trebuie chiar sa ma convinga filmul, pentru ca omul ala are pretnetii de regizor, de scenarist, de scriitor de poveste, de inventator de realitati. normal ca pot sa-l judec, ma astept la ceva cand vad un film…

Lasă un răspuns la miky Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.